amintiri temporale din faptul serii
Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil !
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Şi-n loc de om... devin tot mai copil.
Şi azi întreb, de unde vine ploaia ?
Cum creşte firul ierbii din pamânt ?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau şi astăzi nu mai sunt ?
De ce ţi-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfinţit ?
De ce furnica şi-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit ?
De ce mai şade peştele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori ?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă ?
De unde-şi iau parfum atâtea flori ?
Cum cânt'-aşa frumos privighetoarea,
Iar lebăda... e mută, fără glas ?
De ce e roşu macul, nu cicoarea... ?
Prea mult copil, în mine, a rămas.
Adaugă un comentariu
Ce bine ar fi dacă am primi totul fără întrebări şi fără îndoieli doar cu seninătate şi bucurie în suflet...dar nu se poate mereu vom fi macinatie de un "de ce" Frumoase versuri!
Prea mult copil nu-i dar suflet... e cu carul! Minunat!
Frumoase versuri!
© 2021 Created by Lenuş Lungu.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !
Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică