Prospețimea din zori

[Pop Dorina]

În fântâna bucuriei am conservat

Trei zâmbete rămase de astă vară,

Dar nu le pun pe fugă, chiar sunt captivat

Ca echilibrul să urce pe-o scară.

 

Însă în pacea din lumina matinală

Cafeaua emoționează verbul a fi -

Conjugându-l la prezent, fără sfială

Și-mi amintesc de noi, de când eram copii.

 

Deșteptătorul rupe liniștea-n casă

Investigând dur oftatul de pe pernă.

De ce să-l bag în seamă? Deloc nu-mi pasă

De agitația bolnavă și fermă.

 

O sclipire prematur a înmugurit

Foindu-se în fața mea cam devreme.

Sorb încă o gură de cafea lămurit -

Dimineața, lumina-i în apoteme!

 

Gust fericirea cantonată în pâine

Și-n untul proaspăt ce zace lângă cafea,

Ordonând ideile noi până mâine,

Când altă zi va-mbrățișa ființa mea.

 

Din carapacea mea ospitalieră,

Trupul evadează puțin cam plictisit.

Pulsează sufletu-mi, ca o mitralieră,

Analizând blând un zâmbet zaharisit.

 

Mai rup o clipă, în hol, lângă oglindă

Și-mi repet, în gând, că totul va fi bine.

Buchete de surâsuri chiar se perindă

Pe reflecția ce seamănă cu mine.

[Lenuş Lungu]

Sublim!

[Vladimir Nichita]

Interesant !
Mi-a plăcut, Dorina !