Am împreunat mâinele în semn de rugă Şi-ngenunchiată pe pragul nopţii, zăresc Un chip de înger, emoţia-ncet mă subjugă, Dar privindu-i aura radioasă mă liniştesc.
Noaptea rămâne un sfetnic credincios, Iar gândurile colorează pânza de-ntuneric, Cu ochii minţii întrezăresc drumul luminos Şi peste palmele întinse coboară harul liric.
Liniştea se cuibăreşte în miez de cuvânt, Iar sub puterea rugăciunilor înfloresc aripi Şi cu elan mă avânt, între cer şi pământ, Pănă cănd dunele de-ndoieli, se vor risipi.
Simt rugăciunile ca-mpărtăşanie prin cuget, Potir şi taină sfântă, în sufletele încercate, -Iar smerenia, buna-cuviinţă, făr' de preget- Căci rugăciunile sunt poarta spre divinitate!
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !
Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică