Ramuri triste

[Nicoleta Mija]

Noaptea aprinde stele pe cer,

În pături albe doar visele dorm.

Ramurile triste atinse de ger,

Parcă acum și gândurile adorm.

 

Doi ochi mari adesea visează,

Printre ramuri pâlpâie o stea.

Numai Luna pe cer ne veghează,

În multe nopți ea ne povestea.

 

Tu îmi strângi tare mâna rece,

Fulgii luminează toată zarea.

Prin goale văzduhuri vântul trece,

Când pe Pământ vine ninsoarea.

 

Alunecă printre ramuri mulți fulgi,

Este tot mai deasă pâcla pe drum.

Mă îmbrățișezi și frigul îl alungi,

Ne încălzește bine al ceaiul parfum.

 

Flămând crivățul se agață de alt ram,

Doar lumina Lunii,  Pământul îmbracă,

Priveam bradul verde... ne bucuram,

Ramurile triste cu zăpadă se-ncarcă.

25.01.2020

[Lenuş Lungu]

Sincere felicitări!

Multumesc!