REFLECȚIE

[Jerlăianu Manuela Cerasela]

În lume e iar agonie

 

Dă-mi Doamne Sfinte putere

Să pot să-nțeleg ce ai spus

Că palma ce lasă durere

M-ajută să-ajung cât mai sus.

 

În lume e iar agonie

Mă doare obrazul cumplit,

În laț mă prinde-o mânie

Și chipul mi-l lasă cioplit.

 

Din palmele lumii, ciudat

Se strânge plăcerea din gând

Pe firul de viață uitat

Ca ultime feluri de rând.

 

Cum Doamne să pot să iubesc

Tăceri cu gusturi amare

Când omul în felul grotesc

Lovește, ucide și doare!

 

Dă-mi Doamne Sfinte Lumină,

Putere cât inima Ta

Să-ntorc obrazul la vină

Când omul lovește cu ea.

 

Tot haosul lumii din drum

Să plece acum rătăcit

Că totul e ceață și fum

În sufletul meu necăjit.