Să-ți amintești

[Chiorean Aurel]

Să-ți amintești

Să-ți amintești căldura din cuvinte
și de surâsul lor ce-n dor se-adapă,
când stele dorm ascunse între dorințe
că luna îi mai rotundă în val de apă.
Să-ți amintești de mine ca lumină
de lemnul meu zvâcnind spre o învârtire,
de fosnetu-mi venit din rădăcină
de visul meu cu dor de nemurire.
Să-ți amintești, că sunt născut din adieri
un fel de rugă, îndurare, strânsă în frunză,
o lume a ta mai albă decât ieri
culoare pură, așezată pe o pânză.
Cuvântul meu nu-ți va mai drege pasul
căci bate-un vânt prin crengi, mă rătăcesc
ai fi putut să-mi fii cândva popasul,
și pragul unde rugile-mi rostesc.
Se ascund poteci, fără să știi pe unde
se ascund poteci sub sorele arsură
vei fi un gând, dar asta nu-mi ajunge,
la câți pași fac, în dor fără măsură.

[Gabriela Mimi Boroianu]

Minunată, Ucu!...vei fii un gând , dar asta nu-mi ajunge...

[Lenuş Lungu]

Frumoase versuri!

[Agafia Dragan]

Recitit cu placere.