Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

 

          "Povestea" arborilor sacri continuă . Marele scriitor francez Alphonse de Lamartine aminteşte de diadema pusă de Dumnezeu pe  fruntea Paradisului terestru , de  cedrii din Liban. Mişcarea lor, care însoţeşte vântul este precum  o rugăciune. Aceşti arbori au servit drept refugiu la Potop, au furnizat pădurea Arcului, a Templului lui Solomon, glorificând pe Dumnezeu /1/.

          Cedrii subzistă doar între Tripoli şi Sidon. Există o întreagă metamorfoză a transformării  Crucii, văzută iniţial ca instrument de tortură, în Arborele Vieţii. Acest fapt este menţionat de către Părinţii Bisericeşti.

         " Creştinismul pune Crucea în Arborele Lumii,  care urcă spre cer şi se găseşte în centrul pământului, şi al cerului", scria Robert Dumas .

           Crucea  a rearmonizat magnific simbolul arborelui, elogiind natura. Ea este victoria asupra morţii, deschide drumul spre Dincolo, spre Împărăţia Cerurilor, e o revanşă asupra catastrofei căderii omului.

           În arta Evului Mediu vitraliile reprezintă mai ales crucea arborescentă, veşnic verde, care înverzeşte necontenit.

           Profunzimea vegetală a bisericilor l-a făcut pe  Simon Schama să afirme că există un"gotic vegetal" care  a stimulat elaborarea a ceea ce istoricii califică drept " Teologia creştină vegetală spontană". Cu  titlu de exemplu sunt  date plantele care reânfloresc de Crăciun.

           Crucea de pe munte aminteşte de vitalitatea vegetaţiei.  Chantal Labré  scrie raportat la aceasta:" Crucea protejează  tot  secolul , de la Musset, Baudelaire şi Verlaine  până la Claudel, trecând prin Rimbaud" / 4/ .

           Reprezentarea stilizată a Arborelui Vieţii presupune patru elemente importante ale sale:  trunchiul cu rădăcina, frunzele, florile, fructele. În acelaşi timp un arbore alb semnifică virginitatea fără fructe, unul  verde fecunditatea, altul roşu care nu face flori nici fructe sterilitatea.

           "În măsura în care arborii îşi au originea în paradisul terestru ei evocă un timp eshatologic", scrie Sophie Albert /5/.

           Pinul,cedrul, bradul, ciprul, mestecănul, jadul semnifică iubirea, fiind cei mai reprezentativi arbori.  

          "Eneida", spune Joel Thomas este un veritabil cânt al arborilor. Marele poet antic  Virgiliu enumeră douăzeci de esenţe ale acestora. În India, mai mult decât în Evul Mediu,  vorbim de "arborele soare", "arborele lună", dar şi de prezenţa unor  arbori vorbitori, cu un limbaj ne articulat.

            În cartea "Liber figurarum" a lui Ioachim de Flore, arborele ocupă un loc central. El simbolizează istoria umană  până la sfârşitul lumii. Trei arbori, în mod succesiv, ilustrează viziunea sa trinitară asupra istoriei / 6/.

           Franciscanii, pe linia fondatorului acestora -Francisc de Assisi, L-au căutat pe Dumnezeu în natură, întâlnind Paradisul terestru ca element al creaţiei. Secolul al XVII-lea este unul important în analiza formelor şi reprezentării picturale a arborilor,prin reprezentările lui Hobbema şi Jacob von Ruysdael.

         Arborele este precum  un imn adus lui Dumnezeu. Templu al lui Dumnezeu mobil, mişcător, spunea Bernardin de Saint Pierre. Noţiunea de sacralitate este una constitutivă a grădinii romantice, triumfătoare cu  temple , morminte şi capele. Sunt locuri de pelerinaj. Numeroşi cercetători s-au îndreptat spre arborii veneraţi/ 7/ . Îi consideră arbori ai rugăciunii.

         O reprezentare a părinţilor pustiei, îi arată, meditând sub un palmier / 8/ .Jeronim Bosch, în lucrarea "Le petit Saint Antoine" din cadrul Muzeului Prado din Madrid, arată cum sfântul şi-a alcătuit o mânăstire " într-un arbore, care îi servea de oratoriu. Un clopot era agăţat în ramurile sale /9/. 

        În Franţa, un exemplu important de arbore oratoriu  aduce aminte de Brad–Capela din Allouville. În vârful său se ridică o cruce. În interiorul bisericii exista  începând cu secolul al XVIII-lea  o capelă dedicată Maicii Domnului a Păcii. Complexul vegetal de aici a fost întemeiat în anul 1760.

         În  anul 1793, o serie de arbori ai acestui complex  precum fagul , bradul alb,dar  şi labirintul, au fost distruşi de un incendiu. În 1858, o statuetă din lemn aurit a Fecioarei Maria, oferită de Împărăteasa Eugenia, a completat decorul.                

        Arborii plantaţi la porţile unei biserici,  pot ei înşişi să participe la sacralizarea spaţiului eclezial. Alphonse de Lamartine prezintă excepţional acest fapt în lucrările sale, relatând de eroul Jocelyn, care ajuns preot, îşi primeşte ucenicii la umbra a doi  nuci de la porţile bisericii/10/ .

         În lucrarea "Atala "a lui Chateaubriand, Père Aubry se roagă sub arborii pe care îi binecuvântează.

        Robert Bourdu  vorbeşte de arbori hagiografici, ilustrând un alt tip de legătură între arbore şi sacru.  Această vegetaţie este percepută ca una evocatoare a sfinţilor care s-au oprit să mediteze la umbra copacilor/ 11/ .

        Din Evul Mediu, un număr important de călugări de la Sf. Colomban la Sf. Bernard, au dovedit elocvenţă privitor la  arbori. Sfântul Valery şi-a dorit să fie înmormântat sub un arbore.

        Marcel Proust mărturiseşte faptul că natura îşi exprimă în mod spontan, intenţia de a sărbători prin flori. În cartea  " În căutarea timpului pierdut", el aminteşte de trandafir, care are aerul permanent de sărbătoare, iar singurele sărbători adevărate sunt cele religioase /12/ .

        Etnologii au studiat prezenţa arborilor de-a lungul unui an liturgic. Este vorba de Arnold van Gennep. În secolul luminilor e revelatoare dorinţa de a vegetaliza biserica, de a apropia formele, structura sa, culorile sale de un spaţiu de verdeaţă  evocând antichitatea păgână, şi apropierea de natură.

         Paul François Barbault Royer descrie în anii 1799-1800 Biserica Saint Maurice din Lille, precum ar aparţine serbărilor lui Dumnezeu. A pictat interiorul în verdeaţă, iar coloanele au fost inchipuite ca trunchiuri de arbori ale căror frunze se întind  dealungul bolţii cupolei. În ochii transcendentaliştilor americani, căutarea divinului care se ascunde în natură este una esenţială. Henry David Thoreau, încearcă să vorbească de sufletul vegetal. Gustul înţelepciunii permite accesul la un Nou Eden.

        Ceea ce leagă imaginea catedralei de forma unui arbore este foarte veche. Roland Bechmann a subliniat influenţele  vegetaţiei  locale autohtone, perceperea bisericii ca un loc al naturii, un furnizor de modele. Nervurile sale, chiar în prima perioadă a goticului, au imitat trunchiurile suple, întrepătrunse .

        La sfârşitul secolului al XVIII-lea, ideea că goticul ar imita arborii constituie un "topos". "Catedrala vegetală" realizată de James Hall, în anul 1785, vorbeşte de acest tip de reprezentare /2,3/ .

        Şi marele poet Goethe a întrevăzut afinităţile între pădurea sacră şi stilul gotic. În anul 1772, el a sfătuit  tinerii arhitecţi să ridice pereţii catedralelor către cer, ca arbori impunători ai lui Dumnezeu care vorbesc de frumuseţea Acestuia.

       Vizitând Catedrala din Strasbourg , în anul 1772, împreună cu Herder scria :" Ea se ridică precum cel mai sublim veşmânt dat de Dumnezeu , cu amplele sale arcade, cu miile, milioanele de ramuri, proclamând gloria lui Dumnezeu pentru toţi.

       Capitelurile greceşti corintiene au fost concepute precum un model de palmieri. Stâlpii în stilul vechi egiptean reprezentau sicomorul, ficusul oriental, bananierul, şamd. Pădurile vechi galeze vorbesc de templele părinţilor noştri din Filocalie.

        Orga din catedrale  imită muzica pădurii. În  anul 1996 olandezul Marinus Boezem a realizat o catedrală verde  la Almere, Italia, construită după planurile Catedralei din Reims. Între catedralele realizate în secolul XXI, respectiv în anul 2001, este cea a lui Giuliano Mauzi, la Ătre Sella- Valsugana.

 

 

Bibliografie

  1. Alain Corbin, "La douceur de l 'ombre, L'arbre , source d' émotions , de l' Antiquité à nos jours", Éd. Fayard, 2013, chapitre IV Émotions liées à la sacralité de l 'arbre, pg 55-89,
  2. Henry David Thoreau,"Journal", op. cit, septembre 1857, p. 186, citat în 1,

 3.Henry David Thoreau,"les Forêts du Maine", Paris, José Corti, 2002, pg. 130, citat în 1 ,

4.Chantal Labre , article, "Croix,crucifixion", cité dans Dictionnaire biblique, culturel et litteraire, op. cit., pg. 90, citat în 1,

5.Sophie Albert, "L' arbre et le sens de la lignée: l 'exemple du Roman de Guiton", in "L'Arbre au Moyen Âge", op. cit. , pg. 153, citat în 1,

  1. Madeleine Jeay, L'éxegèse de l 'Apocalypse par une illettrée du XIV -e siècle arbre de vie de Constance de Rabastens, in L 'Arbre au Moyen Age, op. cit. pg. 81, citat în 1,
  2. George Fetterman ,"Arbres éxtraordinaires de France , Edition Dakota , et Robert Bourdu, Histoire de France , racontées par les arbres, 2008,
  3. Jaques le Goff, "Le désert forêt dans l 'Occident médiéval ", Une autre Moyen Âge",op. cit. pg. 495-500, citat în 1,

       9.Roger van Schoute et Monique Verboomen, Jérôme Bosch , Paris, La Rennaisance du livre, 2007, pg. 203, citat în 1 ,

       10.Alphonse de Lamartine , Jocelyn, op. cit. pg. 755

       11.Robert Bourdu," Histoire de France racontées par les arbres", op. cit. , chapitre intitulé les arbres hagiographiques, pg. 87,

      12.Marcel Proust, "À la recherche du temps perdu. Du côté de chez Swann, op. cit. pg. 139-140

      13.Paul François Barbault Royer, cité dans Jean Marie Goulemot, "Le Voyage en France", Paris, Robert Laffont, coll. Bouquins, 1995, pg. 987.

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->