Scame pe-un covor existențial

[Pop Dorina]

Azi, imperfectul urcă pe-a durerii

Tulpină, frunza zace pesimistă,

Polenul oftează-n umbra părerii.

 

Doar trei zâmbete uscate asistă

La vânzoleala impusă și rece.

De ce fuge iubirea egoistă?

 

Blajinu-mi gând nu vrea să se înece,

Contrează dur spinii întinși la soare

Cu silabe guralive, zevzece.

 

Vă înșelați, nu este sărbătoare!

Tristețea a ieșit la o paradă.

E scămoșată existența oare?

 

Tandrețea plânge, încurcată-n stradă,

Simțind pulsul cafelei din aparat.

Uită de lacrimi, stârnește-o șaradă

 

În care, fără să vreau, am ancorat.

Șoapta se-ascunde-n bezna din buzunar

Conservând cuvântul aspru și sărat.

 

Incompetența-i toantă ca un frânar?

Răspunsul se ascunde în mareea

Proaspetelor dorințe din felinar.

 

Eu, ca pe tabla de șah, mut ideea

Pe o diagonală luminoasă,

Unde, cu hotărâre, doar femeia

 

Calcă-n picioare mâhnirea din casă.

[Pop Dorina]

E vorba despre scame-aici, dragă Petrică,

Apare și-o femeie, însă-i mică....

Trei sentimente zac în felinar

Unde cuvântu-i un simplu frânar.

[Petru Plătică]

Foarte frumos poem despre "Femeie".

Parcă îmi citești gândurile, Dorinel! Sau ne gândim la aceeași temă...

Chiar acum vreau să postez niște epigrame și pe care temă te gândești că?

Desigur: "Femeia"!