Sete în pronunţare

[Zinca Iulian Marius]

 

 

Stau norii să-mi plouă, capul mă strânge şi palma

mă mănâncă din spate de trecut al amintirilor, martori.

 

E de la vremea şoaptelor poticnite printre rânduri,

şiruri de cuvinte lăsate în urmă, de drumul dorului.

 

Aşteaptă sentinţa unui tribunal ad-hoc format din păsări,  

din timpul în care doar setea iubirii ţâşnea pe cer şi luminile

sticleau privirii din hora bucuriei, în joaca de copil.

 

Curând începe să plouă, mi-am zis.  

 

Se spală pământul, înfloreşte câmpul şi teiul îşi aruncă mireasma. Adorm.      

 

 

28.05.2015, ora  15,00’