Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Nu ploaia spală sentimentele,   

Ci depărtarea autoimpusă;   

Iubirea încurcă rău ițele  

Atunci când dorința zace, răpusă. 

 

Ne rătăcim în nepăsare dur

Și împreună nu are vreun sens,

Iar eu mă gândesc de ce să îndur

Sentimentul apus și-n contrasens.

 

Las totul în camera golită,

Alerg cu mine, evadând de tine

În parc, pe o bancă terfelită.

Nori gri așteaptă reci după cortine.

 

Izolarea hoțomană, dulce

Mă apasă dur precum o furtună

Și se eschivează să se culce

În ziua aceasta inoportună.

 

Natura se desface-n fața mea:

Stropii de ploaie mă pișcă de obraz,

Însă nu simt cum se schimbă vremea.

Brusc, agonia devine un extaz.

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Mai 16, 2018 la 12:18pm

Nu ploaia spală sentimentele,
Ci depărtarea autoimpusă;
Iubirea încurcă rău ițele
Atunci când dorința zace, răpusă.

Da, dorința asta... mereu încurcă ițele!

Frumos ai conturat această Izolare hoțomană...

Toţi refuzăm să ne tratăm atunci când ne îmbolnăvim de iubire.

Chiar dacă raţiunea vrea să îşi joace rolul de doctor,

rămânem pacienţii iubirii în clinica misterelor.

Am citit-o cu plăcere! Mulțumesc!

Zi frumoasă, Dorina!

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support