Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Stresul!
de Dandu Briel

Dacă vorbim de stres trebuie să avem în vedere, în primul rând că suntem oameni și avem nevoie de activitate permanentă. Cine se oprește se pregătește de moarte. Poate sună cam trist dar acesta este adevărul. 
De-a lungul vieții am trecut prin extrem de multe situații care pentru mulți ar fi părut stresante și am ajuns, cu timpul să înțeleg , că nu situația în sine era stresantă ci modul în care o priveam. Multe studii psihologice s-au făcut pe această temă dar atunci când ești pus într-o astfel de stare, cu siguranță că nu stai cu capul în noțițe.
Toată viața, până acum, m-am văzut ca un rezolvitor de probleme și am considerat că toate evenimentele din jurul meu sunt provocări personale. Nicio clipă , în cazul oricărei situații, nu m-am gândit la efecte sau la faptul că ar fi bună puțină văicăreală ci doar la modul de rezolvare. Ca fost arbitru de tenis, în mintea mea există implantată pentru veșnicie o imagine, cu mingiile care trec fileul și care, pentru a fi câștigător trebuie să le respingi. Așa este și cu problemele care apar în viața de zi cu zi, ele apar, vin spre tine și tu trebuie să le rezolvi și să le trimiți de unde au venit. Orice jucător antrenat este din ce în ce mai profesionist și de aceea eu aștept cu nerăbdare următoarea problemă pentru a o rezolva știind că dacă nu o rezolv eu pe ea, mă „rezolvă” ea pe mine!
Să nu credeți că aceste probleme apar una după alta , în ordine, disciplinate și stau la coadă, nici vorbă sunt zile în care vin cu grămada și atunci ar fi un motiv de stres dacă nu ar exista regula priorităților. E foarte important să nu te repezi la o minge care a fost servită în aut ci să respingi, în primul rând, mingea care vrea să fie AS. Fiecare din noi are discernământ și liber arbitru și trebuie să le utilizeze pe amândouă pentru a alege ce este mai important de rezolvat într-un anumit moment. Adică degeaba te uiți cum pleacă trenul din gară dacă tu ai stat un ceas să-ți lustruiești pantofii!
Pentru a nu fi niciodată în situația de șomaj, adică să nu am nimic de rezolvat, am permanent la mine o listă de probleme care își așteaptă rândul. Nu trec pe listă problemele uzuale și firești, adică nu mă laud că am dus gunoiul sau am făcut duș de dimineață, dar recuperarea unui an de muncă pentru calculul pensiei, este o problemă care mi-a luat 12 ani s-o rezolv, întreținerea mașinii și schimbarea plăcuțelor de frână este o altă problemă, controlul periodic la cardiolog nici nu se discută și așa mai departe.
Cineva poate să spună că problemele planificate nu sunt așa stresante și are dreptate, dar atunci să abordăm altfel situația și să ne gândim că ești la plimbare pe un deal și aluneci și îți rupi piciorul cu o fractura bimaleolară, sigur asta s-ar putea să fie o problemă stresantă. Prima tendință este să stai și să țipi de durere că oricum nu te aude nimeni dar și mai bine te gândești la modul de rezolvare. Scoți telefonul să suni la salvare și vezi că, acolo pe deal, nu ai semnal. Trebuie să mergi mai la vale și atunci găsești niște scânduri, dintr-un gard mai vechi și faci niște atele pe care le legi cu o pungă de plastic, mizerabilă, găsită pe potecă și după aceea pleci elegant, în patru labe și ajungi la o apă, peste care nu ai cum să mai treci dar cel puțin ai semnal și poți să anunți salvarea. Dacă doamna de pe salvare vine cu un tensiometru performant și îți spune că nu ai probleme cu inima și cu tensiunea este indicat să insiști asupra faptului că ai un picior rupt și că ești foarte mulțumit că restul este în regulă. Până seara urmează o activitate complet pasivă, mersul la spital, masa de operație, tije, șuruburi, coliere strânse cu patentul și totul s-a terminat cu bine peste două luni când am scos ghipsul.
Alte probleme ar fi un infarct, de pe urma căruia m-am ales și cu trei stenturi, sau faptul că un taximetrist neatent a intrat în fundul mașinii mele neștiind că marca Kia, are o bară de protecție specială care sparge tot în mașina adversă, radiator, mască, scut etc..E drept că atunci am aflat și eu aceste lucru. 
Toate aceste probleme și multe altele nu duc decât la o mai mare experientă de viață și așa am înțeles că oricât te-ai agita înainte de a face ceva și orice măsuri preventive ai lua totul este în zadar pentru că lucrurile se petrec întotdeuna altfel și niciodată mai simplu sau mai ușor. După ce ai înțeles acest lucru viața parcă devine mult mai simplă și mai clară. Poți să te apuci de orice vrei, greutățile și surprizele sunt inevitabile, dar te vei descurca întotdeauna pe baza experienței de viață pe care deja o ai.
Singurul lucru pe care omul nu îl poate rezolva este propria sa moarte dar, având în vedere că de zeci de ani de când mă uit la televizor nimeni nu a făcut vreun anunț trist despre mine am ajuns la concluzia că „ întotdeuna mor alții” deci am scăpat și de grija asta.
Un om normal nu trebuie să fie stresat sub nicio formă, indiferent de situația în care se află ci toată atenția lui trebuie să se axeze pe modul în care rezolvă problema și o dă înapoi peste fileu. Activitatea permanentă este extrem de bună și niciodată nu trebuie să ajungă să fie catalogată ca stres.
Cel mai nenorocit lucru este să speri că atunci când vei ieși la pensie te vei odihnii, este total greșit , un om inteligent iese la pensie ca să se apuce de treaba pe care nu a avut timp să o facă pentru el până atunci.
Deci ideea de stres a fost inventată de cei mai puțini rapizi, care nu știu să-și aleagă prioritățile și care se pierd în lamentări în loc să acționeze. În cazul în care nu reușesc să-mi rezolv totuși toate problemele așa cum aș fi dorit am o singură vorbă: Doamne, pune și tu umărul puțin și mai ia-le după mine! Și de rest nu mai este treaba mea!

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Mai 2, 2019 la 7:20pm


ACTIV
Comentariu publicat de Mihaela Moşneanu pe Decembrie 20, 2018 la 9:43pm

Mi-a plăcut foarte mult teoria asta despre stres, şi cred că undeva, în proporţie de 90% aveţi perfectă dreptate. De ce spun asta? Cred că trebuie să fii un om puternic ca să ajungi să fii stăpân pe tine, în multe situaţii din viaţă. Dar, totuşi când te loveşte năpasta, cum zic eu, prima dată suferi sau te enervezi, plângi sau înjuri, că de! asemenea reacţii sunt omeneşti, indiferent de educaţia pe care o are omul. Dar pe urmă, dacă un om îşi pune la contribuţie judecata şi o îmbrăţişează cu sânge rece, atunci se gândeşte rapid la o rezolvare, cât mai urgentă. Şi da, şi-n privinţa morţii, aveţi dreptate sută la sută, fiindcă orice are o rezolvare în viaţa asta, dar morţii nu mai ai ce să-i faci. Citit cu mare drag şi interes,

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->