Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Astăzi nu este ziua de naştere a nimănui

      În noaptea care învăluia secția, erau doar câteva insule de lumină, de parcă erau universuri separate, pierdute în imensitatea spațiului. Era final de lună, făceam schimbul trei și confecționam  ambalaje. Presele mici scoteau niște zgomote de aer comprimat, pe diferite ”voci”, formând o muzică cu un ritm aparte: țîșșș, țișș, pe două tonuri subțirele și un fâșșș mai lung și mai gros, de la presa la care lucram eu. Toți tăiam din cartoane, diferite forme de ambalaje pentru produsele gata de expediere.

      Eram eu, două fete, Erji cea mai micuță și plinuță și Olga, cea înaltă și subțirică și un băiat mai retras, mititel și îndesat, care dădea zor să termine și să plece acasă. Blocase unul din cele două butoane ale presei și lucra fără să-i pese de riscuri.

      Deodată îl aud strigând:

      - Au, mi-am prins degetul! Erji vino repede!

Ne-am oprit cu toții și am fugit la el. Olga, cealaltă fată, a fugit la trusa de prim ajutor, iar eu m-am dus să văd cum să-i scot mâna din dispozitiv, deși mi-e groază de sânge!

      Din fericire, degetul fusese prins între cuțitul de tăiere și o laterală a presei, dar nu-l putea scoate! Am oprit aerul comprimat, și cu o cheie am slăbit prinderea ansamblului de tăiere. degetul era rănit, un pic strivit dar perfect recuperabil.

      - Vezi ce pățești dacă nu respecți protecția muncii, măi Vasile? Tu crezi că ăia au pus de proști două butoane? - spuse Erji doftoricindu-l. Acu' nu mai ești bun de nimica, du-te acasă și facem noi și norma ta! Ce zici Olga?

      - Da, eu vreau ajut Vasile ăsta prost... Deși nu merită, că el nu spune la mine nici bună ziua, când vine și pleacă.

      - Ei, Olga, dacă nu l-ai ajuta, ai fi la fel ca el, ori tu ești fată bună! - am spus eu. Uite, eu rămân cu voi și, în trei, o să ieșim noi la lumină!

      Vasile a lăsat capul în jos, un pic rușinat și s-a dus să se schimbe. La plecare a strigat din capătul halei.

      - Vă mulțumesc, la revedere!

      - Gata, hai să începem, că ne-apucă dinmineața - spuse Erji, hai să facem să meargă repede. Tu, Ionel, dai cartoane la mână și eu lucrez repede, și așa terminăm. Iar tu, Olga, asamblezi ce iese de la noi.

      Am lucrat frumos, cu spor, din muzica preselor lipsea ceva, dar eu fredonam o melodie care era în ritmul zgomotelor presei și ieșea frumos, ca un acompaniament.

      - Tu cânți frumos la tine, zi mai tare un pic, Ionel! Hai, te rooog! - zise Olga.

      M-am rușinat dar au insistat și am început să cânt mai tare. În liniștea halei ieșea așa ciudat! Cântecul, acompaniat de prese, avea ecou în secția pustie, ca pe munte și toți lucram cu plăcere.

      - Așa cântam și noi cu surorile noastre, când ne scoteau la treabă.

      - Voi sunteți surori?

      Au zâmbit, au schimbat rapid priviri aprobatoare între ele și Erji mi-a spus:

      - Da, dar mai avem încă pai'șpe surioare, acolo unde am crescut noi, la orfelinat! Dar te rugăm, nu spune la ceilalți, oamenii sunt răi și spun răutăți pe urmă...

      M-am oprit și am rămas cu gura căscată! Am primit un ghiont prietenesc și am revenit la treabă!

      Eram atât de impresionat...

      - Da... aveam paturi suprapuse, cele mari dormeam sus și fiecare aveam grijă de cele mici care dormeau jos. Noi, fetele, aveam două camere cu câte patru paturi etajate. Restul camerelor erau cu băieți. Între noi ne numeam surioare, din dor pentru familiile care ne lipseau. Acuma singurul lor ajutor suntem noi, cele care am plecat și lucrăm. Le trimitem scrisori, când putem ceva lucruri sau chiar bani... Dacă n-am avea noi grijă, cine să aibă? Am plecat de acolo, dar inima ne este lângă ele, surioarele noastre mici! Da... Că ele chiar n-au pe nimeni...

      Erji se opri din povestit și din lucru pentru a-și șterge o lacrimă. Olga avea ochii la fel, iar mie îmi tremura sufletul!

      - Nu-i chiar așa, Erji, am spus eu, ele vă au pe voi, dar voi, voi pe cine aveați? Of, voi ați suferit cu adevărat și vreți ca surioarele voastre să nu treacă prin ce ați trecut voi!

      Olga a început să plângă s-a dus și a luat-o pe Erji în brațe. M-am dus lângă ele și le-am mângâiat ușor. Ele s-au desprins din îmbrățișarea lor și s-au lipit cumva de mine. M-am trezit cu amândouă în brațe. Scaunul înalt pe care stăteam s-a dezechilibrat și ne-am trezit toți grămadă peste cartoanele pe care le aveam în jur. S-au ridicat râzând printre lacrimi.

      - Ioi, ce-am făcut, Ionele, am dat jos la tine! - spuse Olga - Doare ceva la tine? Iartă tu la noi, eu nu vrut, nici Erji!

      Ne-am apucat iar să lucrăm, era liniște și fiecare se uita doar la ce lucram. Ca să destind atmosfera am început să cânt un cântec de copii.

      - Da, așa cântam cu surorile noastre! - spuse Erji  și începu să cânte un cântecel de copii în ungurește. Imediat a început și Olga să cânte. Era un cântecel vesel cântat cu tristețe. Eu nu-l știam dar lălăiam cu ele de le-am făcut cu adevărat să râdă!

      Am terminat de lucru, ne-am dus la vestiare să ne schimbăm, ele m-au așteptat și au mers cu mine până aproape de blocul meu.

      - În loc să vă conduc eu către casă, mă conduceți voi...

      - Păi, noi duminica nu facem mai nimica, trebuie să păstrăm banii! Pentru... știi tu, pentru surioare!

      După acea zi, pardon, noapte de sâmbătă spre duminică, am avut două prietene de nădejde, când aveam treburi care ne aduceau împreună.

      Au trecut anii iar drumurile ni s-au despărțit: după primul an la seral am trecut la cursuri de zi, am terminat și facultatea și n-am mai auzit nimic despre ele.

Am găsit o poză din acele timpuri cu colegii de lucru și le-am privit cu drag și am spus:     

      - Ajută-le, Doamne, să se bucure de frumusețea unei familii adevărate, de care n-au avut parte în copilărie! Și-Ți mulțumesc, Doamne, că am avut norocul să întâlnesc așa suflete frumoase!

Vizualizări: 117

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Veronica Carjeu pe Octombrie 14, 2017 la 1:21pm

Si tu Viorele ai un suflet asa de frumos, gasesti frumusete in orice intamplare din viata! Felicitari!


ACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Octombrie 8, 2017 la 10:59pm

Domnule Muntean, sunt bucuros că ați găsit așa o imagine potrivită!

Cele două ”surori” din povestea mea nu erau așa frumușele dar aveau o candoare, o puritate în priviri... greu de egalat!

Mulțumesc...


ACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Octombrie 8, 2017 la 10:56pm

Sărut mâna dragă Agafia, mă bucur mult că ți-a plăcut!

De la cineva pe care-l admir, aprecierea ta e ca un premiu de suflet, mulțumesc mult...


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Octombrie 7, 2017 la 12:00pm

Imagini pentru Surorile de la orfelinat


ACTIV
Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Octombrie 7, 2017 la 10:36am

Aprecieri sincere


ACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Octombrie 7, 2017 la 9:55am

Sărut mâna Dorina, mulțumesc pentru trecere și comentariu.


ACTIV
Comentariu publicat de Pop Dorina pe Octombrie 7, 2017 la 7:32am

Semn de lectură.

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support /********* ********/