TOAMNĂ RECE

[Burde Victor]

TOAMNĂ RECE…

 

Victor Burde

Toamna ce întinde, văl de brumă-naltă,

Mi-a ucis azi noapte nuferii pe baltă.

Fără bun rămas, frunzele rotunde

Sărutând luceferi, au pierit în unde…

 

Legănată barca ce mi-a dus iubirea

Prinsă-n vântul serii lunecă aiurea

Şi pe vâsla veche ce găsea limanul,

Mai pluteşte numai sufletul sărmanul.

 

Muţi, cocori pe apă, scuturând aripa,

Gata de plecare îşi aşteaptă clipa

Ca să se înalţe părăsind pământul,

Către alte lumi, înfrăţiţi cu vântul.

 

Numai eu jelesc şi cu frunza udă,

Prinşi în vântul toamnei, cine să ne-audă?

Dragostea mi-e dusă- altul să o poarte

Uite, moare frunza - peste altă moarte…

 

 

 

 

 

 

 

[Emilia Popescu Rusu]

frireşte şi simplu... toamna şi frunza şi iubirea şi trecerea...