Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Solitari plopii pe drumuri
ne învelesc în perdele de ceaţă
vin ploile toamnei, vânturile stepei
să ne fluiere-n oase durerea.

Pătrunde apa-n inima pietrei
îngălbeneşte sub tălpi ramul
trupul tău o clepsidră de frunze
scaldă-n soare copacii cu sânge.

Toamna în gabriolete de aramă
îşi taie venele în văzul păsărilor
care se sperie şi zboară spre sud.
Oamenii privesc, înalţă braţele,
sărăcindu-se de tinereţe,
cerul ridică o placă mobilă
să treacă îngerii serii spre apus.

Pe frunţile noastre e un semn
pe care nu-l putem descifra
bat ceasurile timpului ruginite
şi nu ştim când se vor opri.

Doar tu iubito încălzeşti cu ochii
arzi întristarea cu o stare de bine,
cum izvoarele o dau însetaţilor
după un drum prin pustiu.

Tu-mi torci caierul vieţii
până ce noaptea trupului se pierde
şi limpezită după furtună
îţi stingi lacrimile într-o oglindă.
impasibilă la durere.

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de delia pe Noiembrie 11, 2010 la 10:00am
Photobucket

INACTIV
Comentariu publicat de Nancy Alexandra Vajaianu pe Noiembrie 11, 2010 la 9:56am


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Noiembrie 11, 2010 la 9:47am

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Noiembrie 11, 2010 la 12:52am
Cerul murmură amar,
Copacii foșnesc a jale,
Vântul suflă, murdar
Spălat în lacrimi de ploaie.

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/