Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

 

          (postarea precedentă)

 

          Bibliotecă

 

          Moto: „Venit-au peste noi hunii, dar nu ne-am făcut huni; fost-am cu avarii, dar nu ne-am făcut avari; venit-au bulgarii și nu ne-am făcut bulgari; fost-am cu rușii și nu ne-am făcut ruși; venit-au ungurii și nu ne-am făcut unguri; fost-am cu grecii și nu ne-am făcut greci; cu turcii și nu ne-am făcut turci; cu slavii și nu ne-am făcut slavi. Am rămas ce-am fost dintotdeauna - Români” (Simion Bărnuțiu)

 

Simion Bărnuțiu

 

 

          Să întrăm puțin în amănunte, fiind și noi un fel de „șoareci de bibliotecă”! În 1929, Șăineanu (Șăineanu, ed. VI, 1929) definea biblioteca o „colecțiune de cărți și manuscripte așezate într’o ordine oarecare”, „dulapul, camera sau edificiul unde sunt depuse cărțile”. Și sublinia că „cea mai celebră bibliotecă din antichitate fu cea din Alexandria Egiptului, coprinzând până la 700.000 de volume”, iar „cea mai mare din timpul nostru (n. n., 1929) e Biblioteca națională din Paris, care conține 2 milioane volume și 150.000 manuscripte; după ea vine Biblioteca Muzeului britanic cu 1.500.000 de volume.”

          După un deceniu (1939), Scriban ne scria că bibliotécă vine din cuvântul bibliothéke din vechea greacă, acesta din biblion, carte, și théke, dulap, fiind o „colecțiune de cărțĭ și manuscripte, locu unde-s așezate sau (un) dulap de cărțĭ”. Și explica omul că „o bibliotecă vie e un om erudit” și că „În vechime, era celebră biblioteca din Alexandria Egiptuluĭ, care cuprindea 700.000 de volume și a fost arsă de califu Omar. Astăzĭ (1939, n.n.), îs însemnate: la Paris, Biblioteca Națională, a Arsenalului, a Camereĭ Deputaților, Mazarină și a Sfintei Genoveva; în Germania, la Lipsca (Leipzig, n. n.), Drezda și München; în Anglia, a Muzeuluĭ Britanic (British Museum) și Bodleĭana din Oxford; în Spania, a Escorialuluĭ; în Italia, a Vaticanuluĭ, Ambroziana din Milano și Laurențiana din Florența.”

          Prin anul 2000, pe când lucram deja le universitate ca profesor de vreo 6 ani, MDN '00 (2000) ne lămurea că biblioteca e o „colecție de cărți, manuscrise, publicații periodice etc., aranjate și clasate într-o anumită ordine; instituție, local care o adăpostește”, dar și că e „mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărților”, precum și „nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare” (nota noastră, vezi BPT, „Biblioteca pentru toți”) sau o „colecție de programe într-o unitate de informatică”. Ar proveni din francezul „bibliotèque” sau din latinul „bibliotheca”.

          Peste un deceniu, pe la sfârșitul primului mandat de președinte al marinarului, care nu era șoarece de bibliotecă după cum conjuga oarece verbe, DEX '09 (2009) repeta cele de mai sus cu colecțiile, cu mobila și adâncea problema de informatică – „(Inform.) Colecție centralizată de programe sau componente ale acestora, stocată și organizată în scopul facilitării activității de programare.”

          Și mai aflăm suplimentar că „biblioteca Grimaud este un pachet de cărți de joc”, iar „Șoarece de bibliotecă este o persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind și studiind”, pe când „șoarece de birou este birocratul”, prin 2019 printre birocrații „la stat” fiind mulți „lipitori de afișe” ai partidului la putere, cu salarii mult mărite cu contribuția Olguței!

Și prin România „socialistă” s-a inventat și bibliobuzul, biblioteca mobilă din autobuz, ba Ungaria „socialistă” a inventat tramváiul-bibliotécă, adică „Bibliotecile mobile au devenit un lucru obișnuit în R.P. Ungară. Tramvaiele-biblioteci circulă la intervale regulate în diferite centre ale Budapestei.” (sursa: DCR2, 1997).

Mai informați cu 5 minute, aflăm că în dicționare sunt și cuvinte înrudite ca biblio, bibliobuz, biblioclast, biblioclastie, bibliofag, bibliofilie și câte și mai câte. Doar pentru „biblio” aflăm din DN (1986)  că e un „element prim de compunere savantă cu semnificația „carte”, „referitor la cărți” (cf. gr. Biblion, „carte”).

          Dar vorba lungă e sărăcia omului, așa că ne oprim la cuvântul „bibliotecă” în diferite limbi:

          a) biblijateka - бібліятэка în bielorusă, biblioteca în catalană, galiciană, italiană, portugheză și spaniolă, bibliotecă în română (moștenit din latinul bibliotheca, francezul bibliothèque), biblioteek în frizonă, daneză, norvegiană și suedeză, bibliotek’a - ბიბლიოთეკა în gruzină, biblioteka - библиотека în bulgară, macedoneană, rusă și sârbă, biblioteka – бібліотека în ucraineamă, biblioteka în bosniacă, lituaniană și poloneză, bibliotēka în letonă, bibliotekë în albaneză, bibliotheek în neerlandeză, Bibliothéik în luxemburgheză, Bibliothek în germană, bibliothèque în franceză (din latinul bibliotheca, acesta din vechiul grec βιβλιοθήκη - bibliothếkê, vezi biblia, „cărți”, pluralul vechiului grec βιβλίον -  biblion, „carte” și theca, din vechiul grec θήκη - thêkê, „etui, teacă, casetă, cutie, portbagaj”), bibliothíki – βιβλιοθήκη în greacă, biblyotek - ביבליאָטעק în idiș;

          b) bókasafn în islandeză (din bók, „carte” +‎ safn, „colecție”);

          c) gradaran – գրադարան în armeană (din գիր - gir, „document, carte” +‎ -ա- (-a-) +‎ դարան - daran, „depozit”);

          d) Granthāgāra - গ্রন্থাগার în bengali;

e)kirjasto în finlandeză (din kirja, „carte” +‎ sufixul -sto);

          f) kitabxana – کتابخانه în azeră și în persană (din کتاب‎ - ketâb, „carte” +‎ خانه‎ - xâne, „casă”),  kütüphane în turcă (din turcescul otoman كتبخانه‎ - kütübhâne, acesta din vechiul persan کتبخانه‎ - kotobxâne, compus din arabicul كُتُب‎ - kutub, „cărți” și persanul خانه‎ - xâne, „casă”);

          g) knihovna în cehă (din kniha, „carte” +‎ -ovna), knižnica în slovacă, croată și slovenă (din kniha, „carte”);

          h) könyvtár în maghiară (din könyv, „carte” +‎ tár, „depozit de cărți”, könyv și el de prin vecini, deoarece există în erzia – grup uralic конёв - konjov, „hârtie” și proto-slavicul *kъňiga, „carte”, iar tár probabil tot din slavă, deoarece sârbo-croații au tovar, „încărcătură”, polonezii towar, „marfă” și rușii товар - továr, „marfă”);

          i) Lā'ibarērī -  - ਲਾਇਬਰੇਰੀ în punjabi;

          j) leabharlann în galica scoțiană și în irlandeză (din leabhar, „carte” +‎ sufixul -lann);

          k) library în engleză [din englezul evului mediu librarie, acesta din anglo-normandul librarie, din vechiul francez librairie, din latinul librarium,  „bibliotecă, raft pentru cărți”, din librarius, „referitor la cărți”, din liber, „scoarța interioară a copacilor; hârtie, pergament, carte”, derivat probabil dintr-o bază proto-indo-europeană, *leub(ʰ)- „a dezgoli, a coji”; și limbile romane au schimbat sensul, librărie la noi fiind magazin de cărți, dar și la alții – librairie la francezi, libreria la italieni, libraría la spanioli și livraria la portughezi], librerija în malteză [de pe la englezi];

          l) liburutegia în bască;

          m)llyfrgell în galeză (din llyfr, „carte” +‎ cell, „celulă”);

 

Cuvântul bibliotecă în diferite limbi

 

          n) maktaba – مكتبة în arabă (din rădăcina ك ت ب‎ - k-t-b, vezi și كَتْب – katb, „scriere, scriptură”, كِتَاب - kitāb, „scriere, scriptură”, كِتَابَة - kitāba, „scriere, scriptură”; vezi și punctul f de mai sus);

          o) pustakaalay - पुस्तकालय în hindi, provenit din पुस्तक - pustak, „carte” +‎ आलय - ālay, „casă”, ambele din sanscritele पुस्तक – pustaka și आलय – ālaya; și pentru distracție, vedeți हिमालय - himā-laya, casa zăpezilor, plus că sinonimul pentru पुस्तक - pustak, „carte” este किताब – kitāb, vezi punctele f și m de mai sus);

          p) raamatukogu în estonă (din raamat, „carte” +‎ kogu, „colecție, mulțime”);

r)sifriyá  - הספרייה în ebraică (din rădăcina ס־פ־ר‎).

          Așa că noi, românii, rămaserăm la filiera greacă – latină!

 

 

          Marile biblioteci ale lumii  antice

 

          Moto: „Omenirii i-a fost mai uşor să scrie alte biblioteci, decât să o stingă pe cea din Alexandria.” (Vasile Ghica)

          Marile biblioteci ale lumii antice au servit ca arhive pentru imperii, sanctuare pentru scrieri sacre și depozite de literatură și cronici. În Algeria de acum exista biblioteca Timgad (250 d.Hr.). Se crede că ar fi putut găzdui 3000 de „suluri”.

          În Anatolia (acum Bogazkoy), exista biblioteca Hattusa (1900 î.Hr. - 1190 î.Hr.), cu cea mai mare colecție de texte hitite descoperite cu aproximativ treizeci de mii de tăblițe cu cuneiforme, clasificate conform unui sistem precis.

          Biblioteca Regală din Antiohia (221 î.Hr. - 363 d.Hr., Antakya de acum) a fost comandată în secolul al III-lea î.Hr. lui Euphorion de Chalcis de către suveranul grec Antioch III cel Mare. Biblioteca din Pergamum, Turcia (197 î.Hr. - 159 î.Hr., Bergama de acum), era cea creată de regii dinastiei attalide (în greacă Δυναστεία των Ατταλιδών), cu peste 200.000 de volume, era a doua cea mai bună bibliotecă elenistică după Alexandria. Pergamentul  (piele de oaie, de vițel) utilizat în bibliotecă a devenit cunoscut sub numele de pergamum după numele orașului.

Biblioteca din clădirea Celsus (135 d.Hr. – 262 d.Hr.) din Efes, Anatolia, acum parte din Selçuk, Turcia,  făcea parte din triumviratul bibliotecilor din Mediterana, împreună cu Biblioteca din Pergamum și marea Bibliotecă din Alexandria descrisă mai jos.

 

Bibliotecile Pergamum și Selçuk, Turcia de acum și Alexandria, Egipt

 

          Biblioteca Imperială din Constantinopol (337–361 d.Hr. - 29 mai 1453), acum Istanbul, a fost înființată de Constantin al II-lea, fiul primului împărat creștin Constantin. Mai multe documente din Biblioteca din Alexandria au fost salvate de ardere și protejate aici. Ar fi avut puțin peste 100.000 de volume, suluri de papirus și codici legate în pergament, deși 120.000 de volume au fost distruse într-un incendiu în anul 473 d.Hr.

          În Egiptul antic exista Biblioteca Regală din Alexandria, în secolul al III-lea î.Hr., fondată de Ptolemeu, care cuprindea aproximativ 400.000 de manuscrise, fiind considerată principala metropolă intelectuală a lumii elenistice.

 

Alexandria, Egipt 

          În Etiopia de azi exista Biblioteca din Aksum. În Grecia exista Biblioteca lui Aristotel (Atena, 384-321 î.Hr.), biblioteca de pe insula Kos (100 d.Hr.),  biblioteca Pantainos, biblioteca de pe insula Rodos (100 d.Hr.) și Biblioteca lui Hadrian (Atena, 132 d.Hr.).

          În China, exista Biblioteca Imperială Han, după cum am scris și noi (vezi AICI), arhivele dinastiei Qin (secolul al III-lea î.Hr.), arhivele dinastiei Tang (secolul VI-X), Epoca de Aur a istoriei chineze imperiale, când s-a trecut la imprimarea pe plăci de lemn, făcând cărțile mai accesibile.

          Și în India au existat centrele culturale, universități și biblioteci (Takshasila, Nalanda, prădată de dinastia Slavilor sub generalul musulman turc Bakhtiyar Khilji etc.). În Iran exista Academia Gondishapur, înființată în timpul Imperiului Sassanid persan în secolele III-VI, cu o universitate, un spital didactic și o bibliotecă cu peste 400.000 de titluri.

          În Irak, în ciuda istoriei recente de după „revoluțiile arabe” inițiate de yanchei, exista Biblioteca Ashurbanipal din Ninive, biblioteca templului Nippur (2500 î.Hr.), unde a fost descoperită cea mai veche versiune a Marelui Potop, o bibliotecă cu lucrări în arabă, Abbasid sau Casa Înțelepciunii (Bagdad, secolele IX-XIII).

          În Italia, în Imperiul Roman, Bibliotecile Forumului erau formate din biblioteci separate fondate pe vremea lui Augustus în apropierea Forumului Roman care conțineau texte grecești și latine. Au existat biblioteci în Porticus Octaviae, lângă Teatrul lui Marcellus, în templul lui Apollo Palatinus, și în Biblipiaca Ulpia, în Forumul lui Traian.

          Mai existau Biblioteca publică Atrium Liberatatis din Asinius Pollio, Vila Papilor, în Herculaneum, Italia, singura bibliotecă ce a supraviețuit din antichitatea clasică. Acoperită de lavă de erupția vulcanului Vezuviu care a distrus orașul în anul 79 d.Hr., a fost redescoperită în 1752, fiind găsite circa 1800 de suluri carbonizate. Folosind tehnici moderne, cum ar fi imagistica multi-spectrală, secțiuni anterior ilizibile sau invizibile pe sulurile care au fost desfășurate sunt acum descifrate.

          În Israel exista Biblioteca Teologică din Cezareea Maritima, o instituție de la sfârșitul secolului al III-lea d.Hr., o mare bibliotecă creștină timpurie. În Siria exista Ebla (2500 î.Hr. - 2250 î.Hr.), cea mai veche bibliotecă organizată sistematic descoperită, cu tăblițele Ebla, Ugarit (acum Ras Shamra, 1200 î.Hr.), arhiva Zisele lui Leilan (1900 î.Hr.), arhiva Mari (acum Tell Hariri, 1900 î.Hr.), Biblioteca Moscheii Sufiya, Biblioteca Moscheii Grand Umayyad ( Alep, secolul XII).

 

          Mari biblioteci ale lumii de azi

 

          Moto: „Biblioteca este templul învăţăturii, iar învăţătura a eliberat mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie.” (Carl Thomas Rowan)

 

          Biblioteca Națională a României (BNaR) este cea mai mare bibliotecă din România, aflată în București. Fondul bibliotecii este de aproximativ 13.000.000 de unități bibliografice cu caracter enciclopedic, organizate în fonduri curente (publicații românești și străine - cărți, ziare și reviste) și fondurile colecțiilor speciale (bibliofilie, manuscrise, arhiva istorică, periodice românești vechi, stampe, fotografii, cartografie, audio-vizual).

 

Clădirea Bibliotecii Naționale a României

          Printre marile biblioteci ale lumii de azi mai reținem Biblioteca Admont din Admont, Austria, de la poalele Alpilor, fiind a doua cea mai mare bibliotecă mănăstirească din lume, Biblioteca George Peabody din Baltimore, Maryland, Biblioteca Regală din Copenhaga, Danemarca, Biblioteca Universității de Artă Musashino din Tokyo, Japonia,  Biblioteca publică din Boston, Massachusetts, cu peste 23 de milioane de articole, ceea ce o face a doua cea mai mare bibliotecă publică din SUA, Biblioteca orașului Stuttgart, Germania,  Biblioteca José Vasconcelos din Mexico City,  Biblioteca Liyuan din Beijing, China, situată într-un sat mic în afara Beijingului, Biblioteca și Centrul Cultural Vennesla din Norvegia.

 

Biblioteca din Vennesla Norvegia (Vezi AICI fotografii)

 

          Și mai pot fi adăugate Biblioteca de carte rară Beinecke din New Haven, Connecticut, SUA (arhiva literară a Bibliotecii Universității Yale, cu o mare colecție a lui Beineck care are o Biblie de la Gutenberg), Biblioteca Alexandriei din Alexandria, Egipt (construită în 2002 pentru ca un omagiu adus bibliotecii originale înființată în secolul al III-lea î.Hr., de care am scris mai sus),

Biblioteca Sainte-Geneviève din Paris, Franța (principala bibliotecă de cercetare și referință pentru studenții Universității din Paris), Biblioteca publică din New York, SUA (cu aproape 53 de milioane de articole, fiind a treia cea mai mare bibliotecă din lume), Biblioteca Kanazawa Umimirai din orașul Kanazawa, Japonia și multe altele.

 

Sala de lectură a Bibliotecii Publice din New York

 

          Iar pentru iubitorii de istorie, să știți că există vreo 30 de cărți care au schimbat cursul istoriei (de la piesele lui William Shakespeare până la „1984” a lui George Orwell (e.g. „Fables of Aesop” de Aesop, „Lunyu” de Confucius, „Anne Frank: Jurnalul unei tinere fete" de Anne Frank, „Arta războiului” de Sun Tzu, "Bury My Heart at Wounded Knee" de Dee Alexander Brown, „Manifestul comunist” de Karl Marx & Friedrich Engels, „Un dicționar al limbii engleze” de Samuel Johnson, „Eseuri” de Michel de Montaigne, "The Mystique Feminine" de Betty Friedan, „Romeo și Julieta”, „Regele Lear”, „Hamlet”, „După cum îți place” și multe altele. în primul volum aql lui Shakespeare, „Hiroshima” de John Hersey, „Cum trăiește cealaltă jumătate” de Jacob Riis, I Ching: Cartea schimbărilor, „Incidente în viața unei fete sclave” de Harriet A. Jacobs, „Jungla" de Upton Sinclair, Biblia regelui James - 1611, „Narațiunea vieții lui Frederick Douglass" de Frederick Douglass, „On Liberty” de John Stuart Mill, On the origin of the species „La originea speciilor” de Charles Darwin, „Philosophiæ Naturalis Principia Mathematica” de Isaac Newton, Coranul 600 d.Hr., „Al doilea sex" de Simone De Beauvoir, 1949, „Tao Te Ching" de Lao Tzu, „Lucrurile se destramă” de Chinua Achebe, 1958 etc.).

 

          Biblioteci digitale

 

          Moto: „Dumnezeu nu răspunde; Google, întotdeauna, instantaneu.” (Jacques-Alain Miller, în revista Le Nouvel Observateur, 2007, traducere de Dan Costinaş)

 

          O bibliotecă digitală, un depozit digital sau o colecție digitală, este o bază de date online cu obiecte digitale care pot avea text, imagini sau hărți statice, audio, video sau alte formate media digitale. Pe lângă stocarea conținutului, bibliotecile digitale oferă mijloace pentru organizarea, căutarea și preluarea conținutului din colecție.

          Bibliotecile digitale pot diferi foarte mult ca mărime și domeniu de aplicare și pot fi întreținute de persoane sau organizații. Conținutul digital poate fi stocat local sau accesat de la distanță prin rețele de calculatoare. Aceste sisteme de recuperare a informațiilor sunt capabile să facă schimb de informații între ele prin interoperabilitate și durabilitate.

          Avantajele bibliotecilor digitale sunt: accesul rapid și ușor la cărți, arhive și imagini de diferite tipuri; potențialul de a stoca mult mai multe informații, deoarece informațiile digitale necesită foarte puțin spațiu fizic; costul mult mai mic al întreținerii față de costul cu biblioteci tradiționale; inovațiile continui în IT oferă utilizatorilor îmbunătățiri în tehnologia electronică și a cărților audio și să prezinte noi forme de comunicare, ca wiki și bloguri (vezi http://webdidacticanova.blogspot.ro/); nu mai au importanță pozițiile geografice sau apartenența organizațională, deci fără graniță fizică sau organizațională; accesul concomitent multiplu (de exemplu citirea în același timp a unei cărți sau ascultarea unei melodii de mai mulți oameni); recuperarea informațiilor; exemplarele consultate nu de depreciază ca în cazul clasic; exemplarelor digitale li se poate adăuga valoare prin prelucrare; accesibilitate ușoară prin cuvinte cheie; posibilitate de traducere în diferite limbi etc.

          Dar un rol important în realizarea bibliotecilor îl are software-ul special cu care se realizează baza de date a bibliotecii, bază de date pentru organizarea căreia sunt create și metadatele, adică „date despre date”. În acest fel bibliotecile digitale oferă o interfață de căutare care permite găsirea resurselor, de obicei resurse web profunde (sau invizibile web), acestea neputând fi localizate frecvent de către programele de căutare. Unele biblioteci digitale creează pagini sau sit-uri speciale pentru a permite motoarelor de căutare să găsească toate resursele. Ca specialiști puteți folosi și Google Scholar, Yahoo! și Scirus pentru a găsi aceste resurse web profunde.

 

O biblioteca este folosită pentru învățare

 

          Utilizatorii obișnuiți pot folosi un metacăutător, de exemplu Google și cuvinte cheie pentru regăsirea paginilor web sau direct adresele acestor pagini, cu care deja sunteți obișnuiți.

 

Moduri de accesare a bibliotecilor

 

          Așadar, creat în scopul promovării cunoaşterii, lecturii, vizionării, ascultării şi satisfacerii dorinţelor utilizatorilor, documentul digital vine să completeze alături de cartea tipărită, sau suportul de memorie paleta de informare şi documentare. Ne vom referi în cele ce urmează, la câteva biblioteci digitale, la care aveți acces printr-un simplu click.

 

          Tabelul 1: Exemple de biblioteci digitale

Ţara

Biblioteca

Marea Britanie

British Library

R. Moldova

Biblioteca Municipala B.P.Hasdeu - Biblioteca digitala

Noua Zeelanda

New Zealand Digital Library

România

Biblioteca digitală - Academia de Studii Economice din Bucuresti

România

Biblioteca Națională a României - Biblioteca Digitală Naţională

SUA

MIT Press eBooks Library — The Computing & Engineering Collection

SUA

Library of the Congress

SUA

University of California

SUA

Texas Digital Library

Spania

Biblioteca Virtuala a Spaniei

Ungaria

Magyar Elektronikus Könyvtár

Ungaria

Digitális Irodalmi Akadémia (DIA) tagjai

 Europa

Europeana (57.263.941 lucrări de artă, artefacte, cărți, filme și piese muzicale din muzeele, galeriile, bibliotecile și arhivele europene)

 World

Google books

World

IEEE Xplore, 3.600 cărți electronice tehnice (eBooks)

World

IEEE Xplore, Morgan & Claypool Synthesis eBooks Library

 World

Wikisource

 World

World Digital Library (19.147 articole despre 193 de țări între 8000 î.Hr. și 2000 d.Hr.)

 

          Și cu cele de mai sus nu epuizăm bibliotecile digitale, în continuă dezvoltare. Căutați-le!

 

          Biblioteca  în (c)arte

 

          Moto: „Singurul lucru pe care trebuie să îl cunoşti cu precizie este unde se află biblioteca.” (Albert Einstein)

 

          Despre biblioteci au scris mulți oameni de cultură de-a-lungul timpului, reținându-i noi cu aforisme pe câțiva: Cicero („Dacă ai o grădină şi o bibliotecă, ai tot ceea ce îţi trebuie.”), Platon („O casă care are în interiorul său o bibliotecă are suflet.”),  Fabrizio Caramagna („Dacă citatele ar dispărea pe neaşteptate, am cunoaşte adevărata greutate a bibliotecilor.”) și alții. 

          După Costel Zăgan, și sufletul ar fi o bibliotecă, așa cum scria în  2008 în Inventeme, cu porți de intrare („Prin ochi, poţi pătrunde în biblioteca sufletului!”). Și mai sus am făcut și noi referiri la Biblioteca din Alexandria, distrusă într-un mare incendiu. Scriitorii români s-au referit în pilule la această bibliotecă, de exemplu Vasile Ghica („Omenirii i-a fost mai uşor să scrie alte biblioteci, decât să o stingă pe cea din Alexandria.”) sau N. Petrescu-Redi („Fără Farul şi Biblioteca din Alexandria, mulţi oameni n-ar fi evitat naufragiul.”). La ce naufragiu se referă ultimul nu ne precizează, dar bănuiește fiecare! Că în 2019 Trump ne-a cadorisit președintele cu o șapcă!

          Iar profesorii sau comandanții mei, prin toate școlile sau instituțiile pe unde am trecut, școala generală din comuna Stâlpeni, Liceul Dinicu Golescu din Câmpulung Muscel, Liceul Militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc, Școala Militară Superioară din Sibiu, garnizoana Ineu, Academia Militară,  Direcția Topografică Militară, Marele Stat Major, Academia Tehnică Militară, mi-au prezentat mereu bibliotecile instituțiilor, deși poate nu toți auziseră sau citiseră de cele scrise de Albert Einstein („Singurul lucru pe care trebuie să îl cunoşti cu precizie este unde se află biblioteca.), de Jorge Luis Borges („Îmi imaginez Paradisul ca pe un fel de bibliotecă.”), de Ray Bradbury („Fără biblioteci ce ne-ar mai rămâne? N-am mai avea nici trecut şi nici viitor.”) sau de Augustine Birrell („Bibliotecile nu se fac, ele cresc.”).  Iar de câte cărți au fost arse de legionari în 1940, de comuniști în 1948, de noii capitaliști în 1989 nu scrie nimeni nimic!

Și cei din generația mea, care nu toți au avut acasă o bibliotecă, au ajuns unii citiți și cultivați, părând a-l contrazice pe Edmondo De Amicis cu vorbele sale („Soarta multor oameni a atârnat de faptul dacă în casa părintească a fost sau nu o bibliotecă.”). Că degeaba ai cărți dacă nu le citești sau dacă le citești și nu tragi învățăminte din ele, nu-l asculți pe John Lubbock („E mare lucru să ai o bibliotecă, dar şi mai mare lucru este să ştii să te foloseşti de ea.”) și nu ai simțit îndemnul sloganului lui Bellamy Partridge („Afiş pus deasupra uşii unei biblioteci: Farmacie pentru suflet.”).

          Mi se par deplasate zisele lui Ralph Waldo Emerson („Biblioteca unui bărbat este un fel de harem al lui.”), că nu trebuie amestectat haremul, de care noi am scris (vezi AICI), cu biblioteca. Păi unde e bibliotecă trebuie să fie și un bibliotecar, deseori bibliotecară, vorba lui  Nicolae Iorga („O bibliotecă fără bibliotecari este ca o casă nelocuită.”) și încurcăm borcanele, eunucul cu bibliotecarul! Ba ne amintim și cele spuse de Moisil („Soția crede că ești la amantă, amanta crede că ești cu soția, iar tu stai liniștit și studiezi în bibliotecă.”).

          Că oamenii de spirit de pretutindeni s-au străduit să definească succint sau aforistic biblioteca: Ana Iordache („Biblioteca este fereastra către Lumină!”); Mihai Cucereavii („Biblioteca este mausoleul Cărţii, unde vin cititorii şi îngenunchează în faţa ei.”); chiar și Lenin („Biblioteca este prietenul şi ajutorul cititorului.”; pe el l-au „reexportat” prietenii nemți în St. Petersburg ca să conducă „marea revoluție din octombrie care a avut loc în noiembrie”); Robert G. Ingersoll („Fiecare bibliotecă e un arsenal.”); Carl Thomas Rowan („Biblioteca este templul învăţăturii, iar învăţătura a eliberat mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie.”); Thomas Carlyle („O bibliotecă este o cameră plină cu prieteni.”) ș.a.

          Cu umor și cu stil, Girel Barbu recompune Ciocârlia („Ciocârlia e o bibliotecă cu partituri divine...”), Alberto Manguel arată avantajele bibliotecii personale clasificate de capul său („Spre deosebire de o bibliotecă publică, o bibliotecă privată prezintă avantajul de a permite o clasificare excentrică şi extrem de personală.”), Bugs Baer definește ziarul („Un ziar este o bibliotecă de împrumut cu hipertensiune.”), Herbert Samuel o compară cu un frigider cu gânduri conservate prin frig, cu toate că frigiderul apăru doar în secolul XX („Biblioteca este un frigider pentru conservarea gândurilor.”).

          Mai obiectivi sunt Sharon Creech („O bibliotecă este o uşă spre numeroase vieţi.”) și Octav Bibere („Biblioteca este patria cuvintelor care au avut ceva de spus.”), subiectiv fiind Janet Nică („Biblioteca, loc bizar,/ E, pentru unii, sfântă sală,/ Dar, pentru cine e şcolar,/ E o pedeapsă... capitală!”). Și olteanul a fost profesor! Nu e vina noastră dacă nu i-am lămurit pe elevi că biblioteca nu e o pedeapsă?

          Legat de cele sfinte, amintindu-mi de Tudor Muşatescu („Dicţionarul umoristic al limbii române Evlavios: Persoană a cărei bibliotecă se compune din cele douăsprezece Evanghelii.”), îmi amintesc de nea Nicolae Arsene, de pe ulița copilăriei mele, care avea în casă doar Biblia! Dar acelaș lucru l-am văzut și într-un film american despre cucerirea vestului sălbatic, cu un mormon provenit din Europa, care dusese cu el în America doar Biblia! Și Luis Borges  se gâmdește la rai, locul ăla pe care ni-l propun prelații pentru viața de apoi (în Cărţile şi noaptea: „Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră ca ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu...”). Asta neuitând de filosoful comunist Jean-Paul Sartre, care în  în Cuvintele, prin 1964, pomenește de religie și templu, lucruri criticate de comuniștii noștri („Îmi găsisem religia: nimic nu mi se părea mai important decât o carte. În bibliotecă vedeam un templu.”). Fiecare cu părerea sa!

 

Biblia, singura carte pe care o avea nea Neculae Arsene

 

          Și e normal că o bibliotecă e asociată mereu cu un bibliotecar, mă rog, mai bine cu o bibliotecară, căruia sau căreia Ion Cuzuioc îi face o dedicație (De ziua bibliotecarului: „Biblioteca m-a-nvăţat/ Să am o viaţă mai uşoară,/ Dar şi mai multe am luat/ ... De la bibliotecară.”), Mihai Cuțulencu oferind o compensaţie... („Cel de Sus nu mi-a dat har/ Să fiu bibliotecar./ Mi-a dat, totuşi, o favoare:/ Succes la... bibliotecare.”).

          Și poate doar bibliotecarul poate defini un savant, nu numai Ion Luca Caragiale printr-o hexagramă din Convorbiri critice, din 1908 (Savant: „Toate cărţile din lume, de când lumea câte-au fost,/ Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost;/ Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut,/ În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi... a-ncăput:/ Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar/ Am dori să mai încapă şi un bibliotecar.”).

Alți înțelepți extind noțiunea de bibliotecă, așa cum făcea prin 1845 Francis Fauvel-Gouraud („Memoria este biblioteca minţii.”). Dar vă dați seama ce sistematizare e prin gândurile alea care sunt echivalente ale cărților în alveolele creierului, care nu sunt active decât 10 %? Cam mult spațiu disponibil care nici măcar nu e de închiriat!

          Și cu bibliotecile astea, cu savanții și bibliotecarii, să nu uităm că utilitatea este dată de numărul de vizitatori, cititori sau ascultători, așa cum remarcă Mihai Cucereavii („O bibliotecă fără cititori este ca o casă părăsită.”), fără a umple rafturile cu altceva, cum remarcă Florin Grigoriu printr-un „senryu” („Cămin de fete -/ raftul bibliotecii/ plin de cosmetice”). Și ce, nu vă place? Mie, da!  Ca profesor admiram studentele cochete! Și le îndemnam să meargă la marile biblioteci din București, cu gândul la George Mercer Dawson („O bibliotecă mare este un jurnal al neamului omenesc.”).

 

O bibliotecă bine dotată

 

          Și apariția bibliotecilor digitale nu putea rămâne fără vorbe de duh. Că acum toți se laudă că poți găsi orice cu un metacăutător, inclusiv Eba, Marinarul, Vanghelie și mulți alții, dar importantă este sistematizarea arborescentă, după cuvinte cheie, fără a neglija rolul bibliotecarului, așa cum ne spune clasicul Neil Gaiman, în traducerea lui Costinaş („Google îţi poate returna 100.000 de răspunsuri, un bibliotecar ţi-l poate da pe cel corect.”). În cazul lui Google cred că nu ai știut tu să întrebi sau să introduci cuvintele cheie potrivite!

          Și fiindcă am scris de o mare bibliotecă americană, Biblioteca Congresului (Library of Congress, parlamentul ăla care nu dă vize românilor, cu toate încercările la cinci ani ale unui președinte șapcaliu), încercați AICI o prezentare, ca să vedeți cum puteți căuta, vizualiza cărți audio (ebooks), asculta muzică, vedea filme etc. AICI puteți folosi și biblioteca audio (Audio Library). Și multe mai puteți face cu cuvinte cheie, inclusiv în marea bibliotecă digitală Youtube! 

 

Accesând Wikipedia și Youtube

 

            Să fiți iubiți!

 

            (continuare despre carte)

 

          Constantin NIŢU

1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;

2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

 

 

https://webdidacticanova.blogspot.com/2019/08/jocuri-de-cuvinte-bib...

 

 

Vizualizări: 102

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe August 25, 2019 la 11:04am

Vă mulțumesc de trecere și completare!


ACTIV
Comentariu publicat de Pop Dorina pe August 24, 2019 la 11:37pm

Imagini pentru Biblioteca Centrală a Universității Politehnica Timișoara

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/