Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Tot facebook-ul e pricina / Pamflet - autor Aurora Luchian

 

Cu privirea pusă-n cruce,

Gura strânsă de-nsetare,

Tot icnea ca să aburce,

Moș Iloaie, pe-o cărare.

 

Mâniat e pe Ileana,

Că de când are feisbuc,

Ori e prea acrită zeama,

Ori e dulce ca un suc!

 

Straiele-i sunt ponosite,

Zdrențe-n coatele bătrâne,

Și de soare-s pârjolite,

C-a muncit zile, la grâne.

 

Ileana nu-l însoțește,

Cică de dureri e lată.

Și așa se fofilește,

Da tableta-i activată!

 

Ieri îi încropi distrată,

Vreo trei ochiuri întărite,

Și făcând grabnic salată,

Puse și omizi stâlcite.

 

N-a mai controlat verdeața,

Dădea laicuri, avea treabă,

Greața îi rări mustața,

Și-a vomat o zi întreagă!

 

E sleit, stomacu-l doare,

Și plecă la cositoare...

Decât ca ea, o putoare,

Mai bine să o omoare.

 

Șovăiește în cărare

Și fumează trei chiștoace,

Și trecând Miron călare,

Îl salută: -Hai, noroace!

 

Vrea să treacă mai departe,

Da-l vede-n mâhniri profunde,

Și din cale se abate,

-Leana, de soare, s-ascunde?

 

-Iaca de când cu feisbucul,

Leana parcă-i posedată,

Toată vara-mi cântă cucul;

Bat-o pacostea s-o bată!

 

Miron, ceafa-și netezește,

Strânge ochii de la soare,

Dregând glasul, chibzuiește...

-Ce-i feisbucul, arătare?

 

-Dac-ar fi vreo lighioană,

S-ar înspăimânta de moarte!

Eu am vină de ”satană”,

Că am învățat-o carte.

 

Când nu deslușea cuvinte,

Era gospodină bună.

Îmi gătea ciorbe, plăcinte,

Acum rar, poate la lună...

 

La ce să mai stea cu mine?

Nu mă spală, nu-mi gătește,

Foamea mă lasă pe vine,

Nici baremi nu mă cârpește!

 

Miron, clar, nu pricepuse,

Ce este acest feisbuc.

Netezindu-și cinga, spuse:

-Apoi eu, acu mă duc!

 

A plecat...dar și Iloaie

Se întoarse dus pe gânduri,

Acasă, printre butoaie,

Sorbind vin, vreo patru rânduri.

 

Cherchelit îi vine zorul...

Și la stivele de lemne,

Înșfăcă de jos toporul,

Să taie lemne, pesemne.

 

Da de unde? Necuratul

Îi ghiontește mintea creață:

”Ori îi dai una de-a latul,

Ori rămâi veșnic, paiață!”

 

S-a decis. Intrând în casă,

Își găsi consoarta moartă,

Deșirată pe o masă...

Acum blesteamă pe soartă:

 

-Îndurata-i spurcăciune

Să mă lași singur pe lume?

M-oi trosni și eu, pe bune,

Cum mai trăiesc, urâciune?

 

Iată-n ton de bocitoare,

Aude foșniri și șoapte,

Și zări o arătare,

Ce-l încremeni în noapte.

 

-De vrei să-ți redau consoarta,

Să-mi promiți  moș zăbăuc,

Că-ți accepți cuminte soarta,

S-o lași zilnic pe feisbuc!

 

A jurat ținând icoana,

A promis cu gând curat,

C-o va ține ca cucoana...

Și Ileana s-a săltat.

........................................

La finalul pamfletării,

Vă divulg fără vreun ron,

Că alura arătării,

Era cert, a lui Miron!

Vizualizări: 61

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/