tu, Sanita

[Stejarel Ionescu]

Sanita, ca un fluture roşu

te-ai aşezat pe manşeta albă a cămăşii mele

înainte de a veni asfinţitul,

peste vii zburau vrăbii,

strugurii erau deja copţi

şi culegătorii îi deşertau în butoaie de lemn,

teascurile se învârteau

şi vinul curgea, curgea,

făcuseră foc de tabără la marginea viilor,

şi strugurii se culegeau la lumina lunii,

în ţepuşe de lemn se frigea slănina

iar tu, Sanita, îmbrăcată în rochie roşie

şi cu picioarele goale

dansai cu lupul cel alb de la miezul nopţii,

dansai în jurul focului,

şi învârteai focul în joc

până ţi se vedeau pulpanele albe ca laptele,

şi tu, Sanita căutai dragostea,

iar pieptul tău sălta

în umbra flăcărilor, şi dansai cu focul

şi focul îţi învăluia pulpele,

şi tu dansai, dansai, dansai.