Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

...şi dorinţa are ultimul ei cuvânt!

Aş vrea să merg şi eu!
Vorbea fără să fi realizat că singurul gând ce-o domina îl rostise în şoaptă, pe neaşteptate.
Continua să-l urmărească nemulţumită.
Era o zi obişnuită. Sosise de jumătate de oră, tăcea şi privea insistent mişcările lui Robert. Dorul, deja instalat, o sufoca, a câta oară! Ştia de plecarea lui. Simţea că vrea să rupă în bucăţi despărţirea şi să o arunce pe fereastra de unde tocmai, fără voia ei, îşi auzise gândul. Întrebările îi înţepau tâmplele iar ochii mari şi negri căutau răspunsuri privind iscoditor prin cameră în timp ce degetele-i înfăşurau nevors cârlionţii ce-i cădeau rebel pe umeri.
- Aura nu-i acesta geamantanul de care am nevoie acum Te rog...
Sora lui, tăcută, schiţeaza un gest de aducere aminte şi la scurt timp îşi face apariţia, privind spre Ioana cu un zâmbet misterios. Sigură pe ea începe să aşeze meticulos costumele pregătite, asortate la cămăşi. Termină repede.
- Robert, sunt in curte, dacă mai e nevoie de ceva...şi se retrage mulţumită.
- Cam multe zile o să stea! Asta nu ştiam! Şi de ce mi-a zâmbit Aura?
Stătea cu privirea fixată pe tabloul primit de ziua lui. Nu mai auzea nimic decât întrebări de tot felul, chinuind-o crunt. Nu înţelegea de ce o invitase Robert chiar în ziua asta, deşi ştia că nu suferea să-l vadă plecând. Prefera să stea cât mai departe de el, ascunzându-se de fiecare dată, inventând cât mai multe preocupări.
- Ioana, ce-i cu tine, pari cam absentă! O ia în braţe pe neaşteptate, privindu-i insistent conturul buzelor.
- Ştiu că mă înţelegi! În plus...
- În plus, ce? De fiecare dat, aud singura explicatie! Neglijată sunt acum, când tu vei fi departe iar eu aici. Acolo, cu tine, voi fi mai neglijată ca acum? Nu cred!
- Dar...
- Lasă-mă, niciun dar.
- De ce plângi, Ioana?
- Nu, nu plâng, mă dor ochii, atâta tot. Spune mai bine de ce m-ai chemat.
- Păi...
- A, da, păi... acelaşi, acelaşi mereu! Nu mai vreau să aud!
- Nici că vreau să vii cu mine? Hai, nu trebuie să mai mergi acasă, ştiu că nu ai din câte ţi-ai dori şi o să rezolv asta imediat. In rest, mai este nevoie de… câte ceva, de zi cu zi.
- Iată, deja Aura a adus gemantul tău, gata făcut!
Ioana se aşeză încet pe sofa. Cu mişcări necontrolabile cauta ceva. Ia o pernă, din multele, se ghemui instinctiv, ascunzându-si corpul superb, tremurând toată.. Emoţia o gâtuie de bucurie, ar fi ţipat, ar fi ţopăit într-un picior ca un copil. Mai putea doar să-l privească printre lacrimile de fericire.
- Acum nu vreau nimic altceva decât... l-a auzit pe Robert, ca prin vis.
... Pe sofa, doar catifeaua moale, goală acum... cu ei doi, la fel.

maria

30.07.2012

 

Vizualizări: 63

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de maria pe August 2, 2012 la 1:22pm

multam Mihaela! sa fii iubita,mereu, mereu!


ACTIV
Comentariu publicat de Mihaela Moşneanu pe August 1, 2012 la 4:24pm

,,... şi dorinţa are ultimul ei cuvânt!". Da, aşa este, şi din nefericire, acest cuvânt de multe ori nu este auzit.

Mi-a plăcut, felicitări! Maria.

© 2019   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

--> /********* ********/