sonet

Prăpastia-ntre noi e-atât de-adâncă,
Aruncă-ţi părul peste hăul mare
Să-mi faci o punte şi să trec călare
Spre tine, pe cărări tăiate-n stâncă

Să strâng de chingă şi un frâu în brâncă
Şi să îmi pun în ochi un strop de mare
Ca tu să-mi laşi pe drum, ca semn, amnare,
Iubită umbră albă, pururi ţâncă

Apoi, în doi, pe cal urmăritorii
Cu piepteni aruncaţi să îi oprească
Cu perii şi cu fuse şi-apoi zorii

Tiviţi cu vin şi cu cemări de pască
Să apere iubirea şi toţi sorii
Să-ţi lumineze poarta dintr-o vască.

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2017   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support