Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Pământul plânge îmbâcsit de apă,

Scheletul soarelui se zbate-n coșciug.

Plutește în derivă a lui Noe arcă

În care bucăți de viață plâng.

 

Și Scaraoțchi travestit în apă

Privește în oglindă înmărmurit

Își soarbe trupul până apa seacă

Și-n propria umbră fuge proaspăt rumenit.

 

Potopul a rămas o amintire sumbră,

Acum apocalipsa e la modă.

Omul s-a conservat, copacul umblă

Și cu trecutul stă puțin de vorbă.

 

În neputința lui, omul totuși gândește

Că poate ar fi bine să nu mai fie om.

Eu însumi m-aș ascunde mișelește

În trupul ierbii ce dormitează sub un pom.

 

Câteva zile am respirat o libertate pură

Casă mi-era pământul, cerul acoperiș.

Simțeam că-mi integrez și sufletu-n natură,

Dar nimic nu este veșnic, moartea venea pe furiș.

 

Vai! Într-o zi un grup de excursioniști

Mi-au dăruit involuntar: scrum, motorină

Și reziduuri menajere. Cum să reziști?

Moartea mă lua de mână, eu mă-ntrebam: Cine-i de vină?

 

Dar obosită, moartea de mână m-a scăpat.

Înțelegându-mi șansa, am fugit într-un nor

Unde în strop de ploaie m-am transformat.

Pământul mă striga, simțeam că o să mor...

 

Și-n drumul meu spre nemurire

Parcă aud clopotele cum bat.

Mi-e teamă, m-aș întoarce în trecut, în omenire.

De lumea mea nu trebuia să mă despart!

 

Dar în căderea lină spre niciunde

Alți stropi aud vorbind, gândind ca mine.

Am vrut să ne ascundem de noi? Dar unde?

În piele omenească nu ne era bine?

 

Mă rup de toate, de tot ce s-a întâmplat.

Lupt să descopăr o soluție viabilă.

Un clopot îmi șoptește răspicat:

Trăiește-ți viața filă cu filă!

 

 

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Pop Dorina pe August 9, 2018 la 9:23am

Un popas revigorant, pe care-l îmbrățișez. Îți mulțumesc, dragă Aurelia.


moderator
Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe August 6, 2018 la 9:20am

În neputința lui, omul totuși gândește
Că poate ar fi bine să nu mai fie om.
Eu însumi m-aș ascunde mișelește
În trupul ierbii ce dormitează sub un pom.

Bună dimineața, Dorinele! De câte ori îmi vine și mie să mă ascund... ?!

Dar viața ne îndeamnă să devenim învingători!

© 2018   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

Live Support