zâmbeşte-i toamnei!
cum ştii doar tu,
cu palmele în şolduri,
legată strâns la brâu
şi spune-i vorbe dulci,
alint-o că e tristă,
ea ţi-a dăruit
gutui, mere şi nuci
şi şterge-i, în batistă,
năsucul ei răcit;

pe mine m-ameţeşte
că vinul s-a acrit...

zâmbeşte-i toamnei!
vezi că plânge
şi tremură de frig, sărmana,
că vântul şturlubatic
dezbracă toţi copacii
furându-le coroana
şi-o pradă pân’ la sânge...

surâde-i toamnei!,
poate-i trece
această suferinţă rece
şi nici nu ştie, inocenta,
cum iarna stă şi o pândeşte...
acum trimite o iscoadă:
bruma peste trandafiri
şi tot îi face fiţe-fiţe,
amăgind-o prin tufişuri,
cu parfum de dumitriţe...

surâde-i toamnei!
s-o vrăjeşti
şi când va închide ochii
şi-o să cadă în extaz,
o să-i fur trei dumitriţe
şi-o să crape de necaz...

Vizualizări: 121

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Octombrie 20, 2013 la 11:53pm

Citit cu drag...Felicitări!


ACTIV
Comentariu publicat de Mihaela Moşneanu pe Septembrie 23, 2013 la 5:16pm

Cu drag îi ,,zâmbesc toamnei'' acum, după ce am citit acest poem.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->