zbor

[ION IONESCU-BUCOVU]

zbor

 

 

se mută mereu cineva lângă mine,

o pasăre, un cântec, o mireasmă,

o lumină, o stea, o lună, un dor,

uneori aud tropot de cai în infinit,

vreau să zbor cu ei și tu mă-ntrebi

de ce să plec și să te las

ca pe o salcie plângătoare

la margini de ape în bătaia vântului,

apoi mă înstrăinez într-un interior

 fără ferestre al unei așteptări

care niciodată nu mai vine…

 

după care bate vântul, mă ia și nu-mi spune

unde vrea să mă ducă,

poate să rătăcesc drumul pustiei,

pe nori în amurg într-o gvadrigă,

trasă de păsări nebune, nebune,

poate spre marginile timpului visării

mă duce să mă îngroape în cer

în amintiri și iluzii, în realitățile mele

în care pot să respir aerul eternității.

 

mai mi-au rămas copacii și noaptea

și ramurile stelelor tremurătoare,

și zăpezile de mâine care mă-ntorc

 într-o copilărie cu sănii

 și clinchete de clopoței.

 

 

duminică, 30 iunie 2013

[Lenuş Lungu]

Frumos zbor!

[Aurora Luchian]

Prin simboluri inteligente aţi creat o poezie 

frumoasă şi înălţătoare ca zborul lin...

Minunat, minunat, maestre!

.

Aurora, cu admiraţie