cuprinsă de amorţeală
caut urma tăcerii
prin fereastra deschisă

şotronul desenază calendare

în poteci imprimate
printre frunzele toamnei

în pătratele vremii
de la unu la opt alerg
poticnindu-mi genunchii
de marginile timpului

într-un absolut întâmplător
să regăsesc fluturi

fără răspuns
clipele netrăite stau
strânse într-o pungă cu iluzii
în care tot furişez mâna

mă îmbată licoarea amăgirilor

(când te trezeşti caută-mă în coala vremii)