Glossa tristeţii

Sunt muritor de rând, epavă tristă,
Un vagabond pe-al fericirii drum.
O stea a fericirii mele nu există
Şi chiar de-a fost a ars şi-acum e scrum!

Un dram de fericire şi surâs dacă găsesc
Îl leg cu multe noduri în batistă
Să nu cumva să-l pierd, să-l prăpădesc,
Că-s muritor de rând, epavă tristă.

Eu dramu-acela nu vreau să-l prăpăd
Cu toate că ştiu bine că-n parfum
E amăgirea vieţii şi-n el văd
Că-s vagabond pe-al fericirii drum!

Curînd nu voi mai fi un corp integru,
Mă înconjoară-o pânză pesimistă
Şi văd mai bine-n pesimismu-mi negru
C-o stea a fericirii mele nu există!

Sunt umbră pe pămînt, n-am nici un rost,
Sunt un cadavru ambulant acum,
Azi m-am convins că steaua mea n-a fost
Şi chiar de-a fost, a ars şi-acum e scrum!

O stea a fericirii mele nu există
Şi chiar de-a fost, a ars şi-acum e scrum,
Sunt vagabond pe-al fericirii drum,
Sunt muritor de rînd, epavă tristă!