Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de AureliaAlbAtros pe Mai 19, 2017 la 7:15pm

Mulțumim! Seară frumoasă!

Comentariu publicat de Plătică Petru pe Mai 19, 2017 la 3:10pm

Vă mulțumesc Vouă, dragi prieteni!Fiți fericiți!

Comentariu publicat de Nicoleta Mija pe Mai 19, 2017 la 10:38am

Mulţumesc, foarte frumos!

Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Mai 19, 2017 la 9:44am

Tudor Arghezi - Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sânul tău cu bumbi de dude,
De buzele-ţi cărnoase, dulci şi ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De şoldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tăi mi-e dor,
Să-mi strângă capul înlăuntrul lor.
Dă-mi pe limba să le bea
Balele tale calde, mult iubita mea,
Femeia mea, durerea mea şi viaţa mea.

Tu nu ştii, ca la rău şi bine,
Inima, gândul meu, lipite sunt de tine,
Ca iedera te înfăşoară
Sufletul meu, cu frunza lui uşoară.
Tulpina ta se-nalţa pân’ la stele
Strânsă de vrejul gândurilor mele.
Tu nu ştii că eşti totul pentru mine,
Lumina mea şi zările senine,
Văzduhul nalt şi apa ce o sorb,
Sufletul meu fără de tine-i orb,
Mâna tânjeşte, mintea se-nconvoaie
Ca spicul de secară fără ploaie.
Pământul meu te cere, cerul meu,
În care-aud şoptind pe Dumnezeu.
Grădina mea cu poame delicate,
Fântâna mea cu ape ridicate
Ţâşnind în sus în soare
Şi-aducătoare de răcoare.

Vino, femeia mea, să te mângâi
De-a lungul până la călcâi
Cu buzele, cu ochii, cu visarea.
Mă uit la tine, te frămânţi ca marea,
Din spume de dantele, din talaze,
Cu peruzele, cu zmaralde şi topaze.
Strecoară-te subt luntrea mea şi lină
Du-mi-o-n adânc şi în lumină.

Te cânt ca un copil bătrân,
Lasă-mă să mi te-adorm pe sân,
Lasă-te-ntreagă să îţi leagăn moale
În luntre farmecele tale
Şi frumuseţile tăcute.
Bijuteria mea cu pietre neştiute
Decât de robul tău care te cânta,
Vino încet şi mă-nveşmântă
Cu sufletul, cu carnea ta,
Pe care nu o pot uita.
Tu eşti iubita mea,
Stăpâna mea,
Durerea mea şi bucuria mea.
Noi suntem unul amândoi
Ca un altoi lângă un alt altoi
Şi-n lumea toată suntem numai noi,
Ca două cărţi legate într-o carte,
De-a pururi, zi cu zi, până la moarte.
Să nu mai ştiu de nimeni, de nimic,
Puiule mic,
Nufărul meu deschis
Plin de parfume rare şi de vis.
Vino grădino,
Vino senino.
Vino încet ca zborul tiptil de rândunea
Iubita mea, femeia mea.

Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Mai 19, 2017 la 9:32am

Mi-e dor de ochii tăi

Mi-e dor de ochii tăi adânci
Scânteietori ca soarele de mai
Mi-e dor de vraja ce-o arunci
Prinos al părului bălai

De-o dezmierdare iar mi-e dor
Şi de sărutul ce-adanc el m-a robit
Ca vântul adiind uşor
Să-nvie chipul ce-am iubit

Te simt în viaţă paradis

De vorbe dragi, de cântec şi de flori
Te port în minte ca pe-un vis
Ce dăinuieşte peste zări

Mi-e dor de sărutarea ta
Ce pătimaşă tu mi-ai dăruit
Mi-e dor de nopţile de mai
Când amândoi ne-am întâlnit