""Înveşnicită în frumosul Tău grai!
de Elisabeta Branoiu.

Tu Soare Sfânt al vieţii
Înveşmântat în roşia hlamidă,
Tu Cel ce roteşti galaxii
sub cupola bolţii divină,
Dacă nu îndrăznesc prea mult:
Ce sunt eu înaintea Ta,
Slăvitul meu Părinte,
Să mă chemi în spaţiile sfinte ?...
Să mă aduci în infinitul Tău,
Cu-n singur scop
Să Te iubesc mereu !...

Mă ridici în sublima armonie
Acoperită de mister
Din această vale-plină de dureri.
Mă alinţi cu glasul unui om
Că sunt a Ta Aleasă Floare
Slobozită pe un plai
Înveşnicită în frumosul Tău grai!

M-ai ales dintre iubiţii Tăi învăţăcei
Şi dintre toate mironosiţele femei...
Pe mine... o fărâmitură
O mână de Ţărână,
Din suflul Tău conturată,
În miruri sfinte spălată,
În baia de Lumină... îmbăiată,
Tu Cel cu nume dulce
Cu chip frumos de vis,
Ce-ai stat pe Sfânta Cruce.

Părinte Îndurate,
Ca să nu rămân afară
Mi-ai dăruit haine curate,
Veşmânt de nestemate,
Ca să pot intra la sânu-ţi
În Feeria Iubirii din minunata gală
Mereu cântându-ţi
Cântul cu adorare...
Ca să răspândesc în univers
Al vieţii mers...
Cuvântul Tău să nu rămână în zadar
« Pacea şi Iubirea » ce ni Le-ai dat în dar !