Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

Ce monument e in poza de mai jos?

În data de 14 iunie am prezentat Biserica mănăstirii Turnu din stațiunea Călimănești - VÂLCEA.

  

 Mănăstirea „Turnu este situată la poalele muntelui Cozia, pe raza orașului-stațiune Călimănești, din județul Vâlcea. Silueta zveltă a Mănăstirii Turnu se înalţă la poalele muntelui Cozia, în apropierea văii Oltului, la doar 2 km în amonte de Mănăstirea Cozia. Numele de “Turnu” i se trage de la turnul de observaţie al oştilor romane care a existat odinioară pe muntele din faţa mănăstirii. Începutul aşezării mănăstirii îl fac călugării sihaştri de la Mănăstirea Cozia în secolului al XVI-lea, care se retrăgeau aici pentru o viaţa duhovniceasca mai aspră. Cele dintâi chilii au fost săpate în stâncă, două dintre ele existând şi astăzi. Viaţa mai aspră decât în alte mănăstiri se duce şi în prezent la Turnu, aici neconsumându-se carne. În cadrul mănăstirii există o biserică mică, în formă de corabie, acoperită cu tablă. Naosul acesteia este despărţit de pronaos printr-un zid cu o deschidere cât o uşă și nu are pridvor. Are o singură turlă pe naos adăugată în 1866 prin grija Ieromonahului Agafton de la Cozia, apoi stareţ la Turnu între 1867-1874.  Pictura bisericii mici este lucrată în fresca stil bizantin, caracteristic secolului al XVII-lea. În locul destinat tabloului votiv sunt pictaţi Mitropolitul Varlaam şi jupân Iane ţinând în mâini biserica. Icoanele împărăteşti au fost pictate în anul 1859. În anul 1897, Episcopul Gherasim Timus face reparaţii întregului aşezământ. Tot în acelaşi timp, pune temelie la o nouă clădire, la răsărit de biserica veche, pe care o termină cu cheltuiala sa, în anul 1901. Istoria ne relateaza ca prin veacurile al XV-lea si al XVI-lea s-au retras cativa calugari de la Manastirea Cozia, traind la inceput intr-o desavarsita saracie, adapostiti in colibe si case de lemn. Dintre sihastri retrasi aici cei mai renumiti au fost pustnicii Daniil si Misail, ale caror chilii (sapate in stanca) se vad si astazi. Pe la jumatatea secolului al XVI-lea, adunandu-se mai multi sihastri, ieroschimonahul Misail a ridicat aici o mica biserica de lemn cu hramul "Intrarea in Biserică a Maicii Domnului”, intemeind astfel "Schitul Turnu". In anul 1676, dupa ce egumenul cozian Varlaam a fost promovat episcop al Râmnicului, acesta a acordat o grija deosebita pustnicilor de la Turnu și a construit o bisericuta din piatra si caramida pe vechea temelie, a bisericii de lemn, asezand sub ea moastele cuviosilor Daniil si Misail. Intre anii 1891-1896 s-a construit calea ferata Ramnicu Valcea - Râul Vadului, iar in anul 1902 a fost racordata cu legatura la Sibiu; in preajma Schitului amenajandu-se o statie C.F.R., legata de soseaua Calimanesti-Sibiu printr-un pod plutitor peste Olt, deschizand noi perspective fata de lumea exterioara. Datorita acestor avantaje, episcopul Gherasim Timuș al Argesului decide construirea unei resedinte de vara la Turnu intre anii 1893-1901. Ea va consta dintr-o cladire cu dubla functionalitate: o Biserica spatioasa, trapeza si camere de locuit. Biserica a fost construita la etaj cu hramul "Schimbarea la Fata" (6 August) devenit hramul principal al manastirii. Aceasta are forma patrata, etajata, cu doua nivele, parter si etaj, la fiecare nivel fiind o biserica in care se tine slujba separat, de alt preot. Are o cupola centrala, cu acces pe scarile exterioare construite recent pe fatada de sud, dinspre lacul din apropiere. Planurile acestui edificiu au fost intocmite de arhitectul Anton Grigorievici Lapinscki, un polonez stabilit in tara noastra, fapt pentru care acest corp de case a fost executat intr-un chip cu totul strain de stilul bisericii românești. Tot el a pictat biserica intr-un stil modern. La 28 octombrie 1901, cu ocazia sfintirii noilor edificii, Schitul Turnu este ridicat la rangul de manastire canonica. O catastrofa pune insa capat acestui avant nemaiintalnit la Turnu: un incendiu izbucnit dintr-o soba de la arhondaric, in noaptea de 6-7 februarie 1932 distruge, intr-o singura ora, 5 corpuri de case cu 26 camere, 2 soproane, trapeza veche, clopotnita, turla de la biserica mica, tampla cu toate icoanele si candelele, iar pictura interioara o degradeaza impreuna cu tencuiala; luase foc si casa noua, dar printr-un efort deosebit incendiul este localizat si stins. Intregul ansamblu a fost refacut in anul 1933. Prin straduinta episcopului Nichita Duma si daniile credinciosilor s-au refacut biserica, clopotnita si doua case. Pictura s-a realizat in fresca de catre pictorul Belizarie, intreaga lucrare fiind terminata in 1935-1936, staret fiind ieromonahul Calist Barbu. Ca urmare a decretului 410 din 1959, manastirea a fost desfiintata in 1961 si transformata in Casa de odihna pentru personalul Episcopiei Râmnicului si Argesului. Aceasta situatie absurda a durat pana in anul 1975 cand a fost numit ca superior, ieromonahul Teoctist Dobrin (1975-1990), iar Casa de odihna a fost evacuata si Turnu devine schit in subordinea Coziei. Cuvios, bland si harnic, egumenul reuseste, mai ales din anul 1982, sa adune in jurul sau un grup de tineri, incepand aici o noua viata monahala, cu slujbe zilnice, dupa randuiala manastireasca. Tot in acel an, s-a amenajat primul drum de acces, prin construirea podului de peste Olt, la Lotrisor. Cea mai mare realizare a sa consta in readucerea Schitului la statutul de Manastire, eveniment petrecut in anul 1988. pentru meritele sale, atat duhovnicesti, cat si gospodaresti, episcopul l-a distins cu rangul de protosinghel. Dupa incendiul din 1932, sfantul locas a beneficiat de o restaurare solida, asa cum arata in prezent. Intre anii 1935-1938, au fost construite chilii cu etaj si intregul ansamblu a fost renovat. Pana in anul 1939, aici a functionat o scoala de cântăreți bisericești. Cutremurele din1977, 1985 si 1990 au produs deteriorari multiple care au impus restaurarea constructiei. Un lucru important al acestor lucrari este reconstructia acoperisului in arhitectura romneasca, iar picturile in stilul autohton, inlaturnd astfel motivele de critica a specialistilor. În apropierea acestui vechi asezamant monastic se pastreaza si astazi unele vestigii istorice renumite cum ar fi : castrul roman "Arutela", stanca de piatra numita "Masa lui Traian" si baile termale de la Bivolari - pe malul stang al Oltului. În prezent la Manastirea Turnu vietuiesc peste 25 de monahi si frati, in munca si rugaciune.

Vizualizări: 26

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Biserica reformata din Vintu de Jos (din 1561) - fosta biserica evanghelica (construita in sec. XIII)- jud. Alba

ora 13.49 - 1 raspuns

Biserica reformată, fostă luterană, astăzi Biserica evanghelică fortificată din localitatea Vințu de Jos, județul Alba, este un foarte vechi lăcaș de cult, cu urgente nevoi de consolidare, ce este situat pe Strada Mureșului, la nr. 9. Această biserică a fost construită în secolul al XIII-lea, în stil gotic, cu absidă și trei nave. Prima atestare documentară a bisericii ne parvine din anul 1561, ea aparținând catolicilor, ulterior trecând în proprietatea reformaților. Biserica a avut un masiv zid exterior, distrus însă de inundațiile din anul 1970. Astăzi ansamblul bisericesc este format din biserica evanghelică și zidul de incintă. Cele patru ferestre gotice din corul bisericii au o valoare artistică deosebită. Turnul bisericii datează din secolul al XIX-lea. De-a lungul timpului biserica a suportat mai multe restaurări-consolidări și chiar și în ziua de azi are nevoie de restaurare.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->