Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Ce monument e in poza de mai jos?

Ieri am prezentat Biserica luterană - BUCUREȘTI

Biserica Luterană din București, denumire alternativă Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană, se află în centrul capitalei, în sectoriul 1, pe strada Luterană nr. 2, foarte aproape de Palatul Regal. Este o bazilică cu trei nave, de tip hală, al cărei interior se configurează ca spațiu unitar, cu galerii de jur împrejur, formând un dreptunghi, căruia i s-a prevăzut pe latura estică o nișă pentru altar. Biserica are circa 970 de enoriași, care formează comunitatea evanghelică-luterană din București, a treia ca mărime din cadrul Bisericii Luterane din România. Ceremonia așezării pietrei de temelie a actualului lăcaș de cult a avut loc la 10 septembrie 1851. Fondurile necesare construirii bisericii au fost obținute printr-o amplă colectă, atât în cadrul comunității de credincioși luterani din București cât și în străinătate. Printre donatori s-au numărat: împăratul Franz Joseph al Austriei, principele Gheorghe Bibescu, Asociația Gustav Adolf din Leipzig,  regele Friedrich Wilhelm al IV-lea al Prusiei, compozitorul Franz Liszt, baronul von Meusebach și mulți alții. Clădirea bisericii a fost proiectată de arhitectul german A. Mohnbach, în stilul arhitectural al romantismului de inspirație istorică, răspândit în perioada 1830-1860 în Europa occidentală. Este singura biserică construită astfel în afara arcului carpatic. Clădirea are caracter eclectic, îmbinând elemente specifice mai multor stiluri (neo-gotic, romanic, neo-renascentist, bizantin), ceea ce îi subliniază valoarea arhitectonică de unicat. fințirea bisericii a avut loc la 24 aprilie 1853. După ce Karl Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen a devenit domnitor în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, ulterior rege al României sub numele de Carol I al României, comunitatea evanghelică-lutherană s-a bucurat de sprijinul Casei Regale, în special din partea reginei Elisabeta (Carmen Sylva), care a fost de confesiune evanghelică. Deoarece familia regală participa în mod regulat la slujbele religioase, în anul 1869 a fost construită în acest scop o lojă specială, pe latura de nord a bisericii. La începutul anului 1912 un incendiu devastator a produs daune considerabile bisericii. Cu mari eforturi financiare au fost refăcute în decursul anului acoperișul, decorațiunile interioare și orga Walcker, care fusese inaugurată în anul 1910. Cu ocazia reparării bisericii, au fost instalate atât clopotele ce pot fi auzite zilnic, cât și ceasul din turnul bisericii. Biserica a fost resfințită la 15 decembrie 1912. Biserica a mai suferit stricăciuni și la cutremurul din anul 1940, bombardamentele din anii 1944 – 1945, cutremurul din anul 1977 și apoi în cutremurele din 1986 și 1990. După fiecare din aceste evenimente nefaste au fost făcute intervenții de urgență asupra structurii de rezistență. Începând cu anul 2007, biserica a fost supusă la cele mai ample lucrări de consolidare și renovare, din istoria sa. Primele mărturii scrise ale prezenței unei comunități și a unei biserici evanghelice luterane din lemn, în București, datează din secolul al XVI-lea. La intervenția ambasadorului suedez la Înalta Poartă, baronul Gustav von Celsing, în anul 1753 domnitorul Constantin Racoviță a emis un hrisov prin care îngăduia construirea unei biserici de lemn pentru comunitatea evanghelică luterană, formată în marea majoritate din sași ardeleni stabiliți la București. Acest nou lăcaș de cult a fost sfințit la 15 august 1778 de Adormirea Maicii Domnului. Aceasta a fost cunoscută în București ca „Biserica Lutherană Sf. Maria”. În secolul al XIX-lea comunitatea luterană din București a cunoscut o perioadă înfloritoare, numărul enoriașilor bisericii crescând semnificativ. De aceea, încă de la începutul secolului au fost făcute planuri și s-a propus construirea unei biserici noi, de dimensiuni mai mari, care să fie reprezentativă pentru statutul comunității. Acest lucru a căpătat forme concrete în timpul domniei lui Barbu Știrbei (1849—1853). În afară de concerte de orgă sau clavecin, în biserică se desfășoară și alte evenimente culturale. Astfel, în perioada 21-24 martie 2013, în biserică s-a organizat „Festivalul Jazz In Church”.

 

Vizualizări: 59

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Catedrala „Sfinții Voievozi” din Târgu-Jiu 

Catedrala „Sfinții Voievozi” din Târgu-Jiu

Biserica Sf. Voievozi din Targu - Jiu : Obiective turistice Gorj ...

Catedrala „Sfinții Voievozi” din Târgu-Jiu 

Bun venit!

Biserica „Sfinţii Voievozi“ din Târgu-Jiu în secolul trecut

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 04 Feb, 2014

La întretăierea străzilor Tudor Vladimirescu şi Victoriei, în actuala Piaţă a Revoluţie din Târgu-Jiu, se păstrează frumoasa biserică cu hramul „Sfinţii Voievozi“. Trecutul ei începe înainte de anul 1717, când va fi fost o biserică de lemn, pe al cărei loc, între 1748 şi 1764, cei doi negustori Dobre Sârbu şi Radu Cupeţu au ridicat o biserică de zid în formă de cruce, cu două turle şi pridvor, în stilul specific epocii. Datorită ctitorilor, lăcaşul a purtat numele „Biserica negustorilor“ sau „Biserica de la Jii“, deoarece în acea vreme curgea Jiul în apropiere. Din cauza războaielor ruso-austro-turce, biserica a avut de suferit.

Este reparată în mai multe rânduri, cu sprijin domnesc, mai întâi de către Alexandru C. Moruzzi la 1793, apoi de Ioan Caragea voievod, la 1813, ocazii în care i-au conferit mai multe mile domneşti.

De asemenea, în chiliile acestei biserici a fost amenajată o şcoală domnească (ulterior mutată la Şcoala Normală), probabil din acest motiv primind numele „Biserica domnească“. Iniţial, pictura bisericii a fost executată în secolul al XVIII-lea, în frescă. Apoi, catapeteasma a fost restaurată la 1843 de către zugravul Sava Petrovici, cu sprijinul contelui rus Pavel Kiseleff. La 1854-1855, biserica este reparată, printr-o repictare executată în stil renascentist, de către Mişu Pop.

De asemenea, turlele sunt supraînălţate şi i se adaugă un fronton neoclasic. Biserica este din nou restaurată, mai ales la faţadele exterioare, în două etape, în 1902 şi 1933-1940. În a doua etapă, la indicaţiile istoricului Nicolae Iorga, supraturlele sunt eliminate, ferestrele îngustate, iar firidele exterioare ale faţadelor restaurate. La interior, pictura este spălată, iar în exterior vechile fresce, cu figurile filozofilor şi sibilelor, sunt refăcute de către pictorul Iosif Keber. La sfârşitul sec. al XIX-lea, Biserica „Sf. Voievozi“ a devenit catedrala oraşului Târgu-Jiu.

La 1909 aici slujeau preotul Ştefan Nicolaescu, numit la 1 aprilie 1901, absolvent al Seminarului Teologic inferior, şi diaconul Dimitrie Bardan, licenţiat în teologie. În această perioadă, parohia avea 110 familii, respectiv 352 de suflete. La 1940, parohia avea 229 de familii, respectiv 647 de suflete, un cor format din elevii Şcolii Normale, fosta instituţie care funcţionase pe lângă acest lăcaş de cult, Căminul cultural „Tudor Vladimirescu“ şi o bibliotecă înfiinţată în 1909.

Din 1922, slujitor era preotul protoiereu Gheorghe Prejbeanu, licenţiat în teologie. Pentru că se afla în faţa sediului judeţenei de partid, în perioada comunistă, biserica a fost vizată pentru demolare. Intervenţia energică a unor cercetători la responsabilii locali de partid a salvat lăcaşul. Cu toate acestea, în 1960, biserica a fost închisă cultului, pentru ca la începutul anilor 80 să fie redeschisă ca muzeu.

A fost redată cultului în seara de 24 decembrie 1989, pentru ca ulterior să intre într-un amplu program de restaurare.

Paraclisul „Sfinţii Voievozi“ din Târgu Jiu, sanctuar de iconografie

Biserica Catedrală "Sfinţii Voievozi" din Tg.-Jiu, Gorj

ora 12.30 - 5 raspunsuri

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->