Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Nici nu intră bine pe poartă, că Riţa îl şi luă la rost:
- Ei, Niţule, cum e?
- Cum să fie!? Nu să vede?
- Vă prinsă ploaia în câmp!?
- Nu ne duce tu grija! Ne descurcarăm noi! Tu ce făcuşi?
Uitându-se în căruţă, Riţa văzu prelata, nelipsită de altfel.
- Ei, avusărăţi prelata cu voi!? Aşa mai da!
- Păi plec vreodată fără ea!? Te pui cu vremea!? Soare, frumos şi odată
se-ncondurează! Tu ce făcuşi?
- Dădui lâna la dărac şi ajunsăi acasă înaintea ploii! Avusăi noroc că
erea vai de mine dacă ne prindea pe drum! Venii cu ai lu’ Rentea cu căruţa!
- Păi spune aşa!
- Veni de-o luă pe nevastă-sa şi îmi făcui şi eu loc pi lângă ea! Nu prea-
i conveni lui, ştii cum e omu’, ţâfnos, că ne urcarăm toate din maaala în căruţă, da’ fu bine!
- Chiar aşa! Închipuişi ceva de-ale gurii că mă cam roade la lingurică!?
- Închipuiesc fuga! Am gătit de-asară, că nu ştiam când ajung astăzi
acasă! Cine s-ar fi gândit să am aşa noroc! ?
- Că bine zâci!
- Bine faci, bine găsăşti! Am ajutat-o şi eu pe Lina la năvădit, aşa că...
- Asta cam aşa e.! Vezi ce faci cu poumbu’! Alege-ţi de fiert, că
văzurăm că sunt semne de ploaie, şi nu mai ţânurăm cont. Apucarăm s-alegem doar câţiva!
- Aleg acuma, aleg!
- Mamaie, punem la fiert? o întrebă Ionuţ.
- Punem, mamaie, punem acuma! Să aprind mai întâi focu’!
- Pune pe pirostrii în bătătură! Vă aduc eu crăci acuma! zise tata Niţu. Da’ Leta unde e?
- Păi nu fu cu voi!?
- Fu, da’ când ajunsărăm acas’ nu ştiu încotro o luă!
- Aici! coborî Leta de pe scările casei. Mă schimbai!
- Te-oi fi udat, te pomeni!?
- Decât la picioare!
- Şi voi? Voi nu sunteţi uji? Ia’ vez’, fa, Leto şi de ăştia! Să nu fie uji la picioare şi să mă dea de năcaz!?
- Eu nu sânt! sări Marius.
- Nici eu! îi ţini isonul Ionuţ.
- Văd eu acuma, îi luă la rost Riţa! Descalţă-i tu, Leto, să pun eu
porumbu’ la fiert!
Tata Niţu şterse caii să nu răcească şi apoi îi băgă în coşere.
- Ce ţi-e şi cu omu’!? îi zise Riţa. Ai lu’ Fâsai, de când şi-au luat
maşină, nu mai cunosc pe nimenea. Eu am crezut că o avea ceva cu mine de nu-mi măi dau bună zâua, da’ i-auz’, nu măi cunosc pe nimeni din maala...
- Ei, ce-are cinva cu-altu’?! Dacă nu te salută, nu poţ’ să treci şi tu măi
departe şi să nu-i bagi în samă!?
- Ce lume-a dreacu’, mă omule!
- Acuma vez’!? Să fii tu sănătoasă! Toţi sunt aşa! Cum răsar oţâră din
bălegar, cum îşi pun mărgele la gât! Cine dreacu’ măi e ca ei!?
- I-auz’ la el vorbă!
- Şi n-am dreptate!?
- Ai, cum să n-ai, da’ parcă s-a-ntors lumea pe dos!
- Şi abia acuma vez’?
- Da’ nu e bine!
- Nu le duce tu grija! Are cine să-i judece! Noi să ne purtăm de grija
noastră!
- Nu ştiu! Prea mi se pare...
- Precum zâci, ţî să pare! Aşa cum tu-i judeci pe ei, şi ei te judecă pe
tine! Nu judeca, dacă nu vrei să fii judecat! Gata porumbu’, că focu’ e aprins!?
- Pun acu’ ceaunu’! Doamne, în ce lume trăim!
- Şi asta nu e nimic! Este abia începutul! Câte o să mai vedem!?
- Eu ştiu!?...
- Tocmai fiindcă nu ştii, ciocu’ mic! Lasă-i în sămânţa lor! Roata vieţii
se întoarce! Nici nu ştii când şi cum! Dacă nu laşi loc de bună ziua la urcare, cine să te întâmpine la coborâre? Mărăcini laşi, te-ntâmpină mărăcini! Lauri sameni, culegi lauri... Urci, urci, da’ vine şi momentul când trebuie să cobori, şi atuncea să te văd! Mariuse, ia’ treci, tu, şi bagă foc!
- Şi eu, şi eu! sare Ionuţ.
- Pe rând, pe rând nu toţi odat’! Da’ să nu băgaţ’ mult! Vedeţi cât este
acuma? Aşa să fie mereu!
- Cu ei îţi prinz’ tu mintea?
- Lasă-i să-nveţe!!
- Mă descurc şi sângură! Hai, valea! Asta mi-ar mai trebui! Să-mi dea
foc la casă!?
- Hai, Leto, treci tu şi bagă pe foc! îi zise tata Niţu Letii, care se
închipuia la oglinda de pe prispă. Treci la treabă, că nu stau peţâtorii la poartă!
- Ei, peţâtorii!?
- Ţi-e gându’ la măritiş, da’ nu-ţi dă inima ghes la treabă!?
Văzând că Riţa nu vine cu ceaunu’ şi că arde focul degeaba, Niţu îşi ia la
întrebări nevasta:
- Şi ce te moşmondeşti şapte ceasuri, fimeie!? Când ai de gând să pui
ceaunu’ ăla!?...
- Mai şi întrebi!? Nu vezi că trebuie să aleg porumbu’!?
- Păi dacă să pusă ploaia!
- Vez’ în şorţ, nu sunt de ajuns, da’ tot e ceva! zise Leta.
- Îl vrei şi ales acuma!? Nu ţi-e de ajuns că ţî-l adusărăm acas’? i-o tăie Niţu şi intră în bucătăria de vară.

Vizualizări: 32

Răspunde la Aceasta

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->