Zile de naştere

Ce monument e in poza de mai jos?

Ieri am prezentat Palatul de justitie - ALBA IULIA

Palatul de justiție, denumire alternativă Tribunalul, denumire actuală Curtea de Apel din municipiul Alba Iulia este un edificiu impozant al orașului, ce are statut de monument istoric, fiind situat în Piața Ion I. C. Brătianu, la nr. 1. Clădirea în care se află sediul Curţii de Apel Alba Iulia este situată în centrul vechi al municipiului Alba Iulia şi a fost edificată între anii 1906 - 1908 cu destinaţia „Palat al Justiţiei”, după planurile arhitectului maghiar din Budapesta, Gerster Kalman. Construcţia în plan orizontal are formă hexagonală şi cuprinde două curţi interioare în timp ce pe verticală este structurată pe 4 niveluri: subsol, parter şi două etaje. Arhitectural şi stilistic clădirea este încadrată secessionismului, varianta germană a Art Nouveau-ului, ce se traduce prin forme armonioase, parţial inspirate din clasicism şi accent pe funcţionalitate. Partea cea mai impresionantă este faţada sudică cu turnul decroşat prevăzut la cele două etaje cu patru coloane şi capiteluri de tip neoclasic. La partea superioară a turnului se observă un registru decorativ cu baluştrii care încadrează un fronton semicircular în care în prezent este plasată stema judeţului Alba iar anterior era un însemn heraldic reprezentativ pentru caracterul de Palat al Justiţiei. Clădirea este prevăzută cu alte trei turnuri false de colţ, vizibile doar la nivelul acoperişului toate cu rol decorativ. Din punct de vedere arhitectural, imobilul nu a suferit modificări semnificative pe parcursul secolului al XX-lea, fiind conceput să corespundă destinaţiei iniţiale de sediu al Tribunalului, Parchetului, Judecătoriei mixte şi Penitenciarului de pe lângă Tribunal, aici fiind strămutate aceste instituţii care anterior funcţionau în vechea cetate din secolul al XVIII-lea. Clădirea a fost utilizată ca palat de justiţie până în anul 1968, când a fost preluată de fostul sfat popular al raionului Alba, schimbându-i-se la acea dată destinaţia în sediu pentru comitetul judeţean de partid. În 1984 în centrul oraşului a fost edificat un sediu nou pentru Tribunalul Alba, Judecătoria Alba Iulia şi Parchetele de pe lângă acestea. După Revoluţia din decembrie 1989 asupra fostului Palat de justiţie s-au întabulat succesiv instituţii administrative locale iar din 1993, de la înfiinţarea sa, Curtea de Apel Alba Iulia funcţionează la etajul al II-lea al clădirii. În anul 2001, Ministerul Justiţiei a urmărit redobândirea dreptului de administrare asupra Palatului de Justiţie, acţionând în judecată Prefectura Judeţului Alba şi Consiliul Judeţean Alba însă, în apel, Ministerul Justiţiei a renunţat la judecată. Prin Hotărârea Guvernului nr.866/18.08.2010 imobilul a revenit în administrarea Ministerului Justiţiei, pentru Curtea de Apel Alba Iulia. În dimineaţa zilei de 2 decembrie 1918, începând cu ora 9, în clădirea Tribunalului din Alba Iulia, s-au reunit în prima şedinţă membrii Marelui Sfat Naţional, aleşi cu o zi înainte de Adunarea Naţională a românilor din Transilvania, Banat şi părţile ungureşti, după ce a proclamat unirea cu România în mijlocul unei mulţimi entuziaste de 100.000 de români veniţi din toate colţurile Transilvaniei. În sala festivă a Palatului de Justiţie, cei 200 de reprezentanţi ai poporului au luat hotărâri esenţiale pentru punerea în practică a voinţei populare de unire, exprimată la 1 decembrie: au ales conducerea Marelui Sfat Naţional care îndeplinea rolul unui veritabil Parlament, componenţa Consiliului Dirigent al Transilvaniei care a asigurat timp de aproape 2 ani guvernarea provizorie a Transilvaniei, până la unirea deplină cu România dar şi membrii delegaţiei care urmau să înmâneze regelui Ferdinand decizia de unire. În prezent Curtea ocupă integral etajul al doilea al clădirii cu 3 săli de judecată şi 31 de încăperi, la etajul I are în folosinţă 3 birouri şi o sală de consiliu în timp ce la parterul clădirii sunt utilizate efectiv 10 încăperi dintre care una amenajată ca şi sală de judecată. La subsolul clădirii, pe lângă cele 6 încăperi deţinute (4 destinate pentru arhivă şi 2 amenajate pentru arestaţi) au fost preluate la sfârşitul anului trecut birourile în care şi-a desfăşurat activitatea I.S.U. Alba. Celelalte spaţii de la subsol, de la parter şi de la etajul 1 al clădiri sunt ocupate de Consiliul Judeţean Alba şi de Prefectura Judeţului Alba care au drept de folosinţă. Pe măsura eliberării spaţiului de către instituţiile cu care împarte în prezent folosinţa imobilului, Curtea de Apel Alba Iulia intenţionează să reorganizeze întreg spaţiul existent care la acest moment este evident insuficient şi impropriu utilizării corespunzătoare, astfel încât clădirea să redevină cu adevărat un Palat al Justiţiei, în care sălile de judecată construite cu această destinaţie şi celelalte compartimente destinate publicului să fie uşor accesibile iar personalul instanţei să beneficieze de spaţiul necesar desfăşurării activităţii în condiţii optime. Curtea de apel Alba Iulia a fost înfiinţată în anul 1993 în temeiul dispoziţiilor art.10 şi 27 din  L92/1992, privind organizarea judecătorească şi  funcţionează în prezent în baza L.304/2004, privind organizarea judiciară, modificată şi completată prin Legea nr.247 / 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia cuprinde 3 judeţe: Alba, Hunedoara şi Sibiu, în fiecare reşedinţă de judeţ funcţionând câte un tribunal.

 

Vizualizări: 116

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Colegiu Național „Ion C. Brătianu” Piteşti

Colegiul Naţional „Ion C. Brătianu ”, Piteşti, Argeş

Colegiul Naţional „Ion C. Brătianu ”, prestigioasă instituţie de învăţământ din judeţul Argeş, a luat fiinţă la 6 septembrie 1866, când în Piteşti se deschideau cursurile „celei dintâi clase gimnaziale”, cuprinzând 12 elevi şi un singur profesor, Nicolae Micescu, proaspăt absolvent al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti, care urma să predea toate disciplinele. Înfiinţarea gimnaziului din Piteşti venea în întâmpinarea „mai multor cereri şi stăruinţe ale cetăţenilor” pe lângă primăria oraşului, care face demersurile necesare şi obţine aprobarea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Între anii 1867 şi 1871, şcoala funcţionează cu primele trei clase, având un număr mic de elevi, iar în anul şcolar 1871 – 1872, când se înfiinţează şi clasa a IV –a, situaţia gimnaziului se consolidează, Ministerul numind pentru prima dată profesori titulari, recrutaţi prin concurs, pe baza Legii instrucţiunii publice din 1864.

Astfel, prin Ordinul nr. 9815 din 18 octombrie 1871, sunt numiţi profesorii: C. I. Ştefănescu (istorie, geografie, franceză), căruia i se încredinţează şi conducerea şcolii, I. Păiş (matematica şi ştiinţele naturale), D. Mirescu (latină – română). Dacă în 1859 oraşul Piteşti avea 7000 de locuitori, spre sfârşitul secolului va ajunge la 12000 de locuitori, fapt ce va determina creşterea populaţiei şcolare. Numărul elevilor gimnaziului creşte continuu, ajungând în anul şcolar 1889 – 1890 la 253, din care 127 numai în clasa I. Sporirea permanentă a numărului de elevi care solicitau intrarea în clasa I a gimnaziului a determinat înfiinţarea, cu acordul Ministerului, a clasei I divizionare, începând cu 1 septembrie 1890. În anul şcolar 1892-1893, structura gimnaziului şi efectivele de elevi sunt următoarele: clasa I (60 de elevi), clasa I divizionară (58 de elevi), clasa a II-a (60 de elevi), clasa a III-a (41 de elevi), clasa a IV –a (28 de elevi). Deşi puţin numeros – în perioada gimnazială nedepăşind niciodată cifra 12 – corpul profesoral se bucură în oraş de un deosebit prestigiu, cum de altfel se bucura şi gimnaziul, cea mai înaltă instituţie de învăţământ din judeţul Argeş.

Profesorii gimnaziului fac parte din comisiile de examen la şcolile particulare şi cele pentru ocuparea posturilor de învăţători. Dintre profesorii de mare valoare din perioada gimnaziului (1866 – 1894), menţionăm pe Eugen Ludwig, doctor în filozofie (cu specialitatea fizico – chimice) al Universităţii din Viena. El a funcţionat la gimnaziu între 1889 – 1893. I. Păiş, profesor de matematică, a lucrat aici de la numire până la pensionare (1869 – 1900). Toma Trifonescu, licenţiat în drept, profesor de limba română, a condus şcoala între anii 1881 şi 1900.

Printre absolvenţii gimnaziului, care au devenit personalităţi marcante ale ţării noastre, se disting generalul Constantin Cristescu, eroul de la Mărăşeşti din 1917, şi pictorul Costin Petrescu, autorul marii fresce de la Ateneul Român, profesor de pictură murală la Şcoala Naţională de Bele –Arte din Lyon. Prin Ordinul nr. 4878 din 14 iulie 1894, „la petiţia cetăţenilor piteşteni şi la raportul directorului”, Ministerul a dispus înfiinţarea clasei a V-a, fapt ce marchează transformarea gimnaziului în liceu, procesul continuând şi în anii următori când se înfiinţează succesiv clasele a VI-a şi a VII –a.

Până în 1903, şcoala a dat 146 de absolvenţi, iar începând cu anul şcolar 1901-1902, se face trecerea la liceul de opt clase. Numărul elevilor ajunge la 385, iar al profesorilor, la 20. Ministerul aprobă ca, începând cu 1 septembrie 1896, şcoala să fie numită „Liceul Clasic din Piteşti, iar în februarie 1898, Ministerul face cunoscut că „prin Decretul regal nr. 279 din 26 ianuarie 1898” s-a aprobat ca, pe viitor, aceasta să poarte numele de Liceul „Ion C. Brătianu”. În 1948, după modelul sovietic, denumirea de liceu a fost înlocuită cu acea de „şcoală medie”. Numele unor mari personalităţi istorice, printre care şi Brătienii, sunt trecute la „index”. În anul 1957, Ministerul Învăţământului a aprobat ca şcoala să poarte numele lui Nicolae Bălcescu, iar din septembrie 1965, prin hotărârea Consiliului de Miniştri, este iarăşi liceu. Transformarea gimnaziului în liceu impunea construirea unui local propriu. După multe stăruinţe, la 1 octombrie 1897 se pune piatra fundamentală a localului pentru liceu pe actualul amplasament. Construcţia, realizată din fondurile Ministerului, este gata în toamna anului 1899, când liceul se mută în ea. Construcţia se compunea din: „copul şcoalei, cu două caturi, având 12 săli de clasă, amfiteatru, cancelarie, sală de gimnastică, locuinţa directorului, locuinţa personalului, dependinţele”.

Frumuseţea clădirii, a cărei faţadă este decorată cu un frumos mozaic de plăcuţe de aur, a atras admiraţia multor personalităţi, între care şi marele istoric Nicolae Iorga. O preocupare deosebită a Comitetului Şcolar a fost aceea a construirii unui internat pentru elevii din afara oraşului, lucrare începută în anul şcolar 1924 – 1925 şi finalizată la 31 mai 1936. Noua construcţie ce cuprindea şi o sală de festivităţi, biblioteca şi săli de clasă, a fost distrusă în urma bombardamentului aerian ce s-a abătut asupra oraşului Piteşti în ziua de 6 mai 1944. În anul 1945 a început o nouă construcţie internat, care a fost dată în folosinţă în anul şcolar 1949 – 1950, iar 1975 s-a terminat construcţia modernă a căminului pentru elevii interni, în vechea clădire fiind amenajate săli de clase.
Biblioteca liceului a luat fiinţă prin donaţii. Prin 1878, Paraschiva Ştefan a lăsat prin testament 200 de galbeni pentru a se înfiinţa o bibliotecă în oraşul Piteşti. Biblioteca astfel înfiinţată este încredinţată de Primărie gimnaziului, fiind alcătuită iniţial din 230 de cărţi. Ulterior, ea a crescut prin alte donaţii, dintre care mai importante au fost acelea făcute de Alexandru Vericeanu (5000 lei, în 1902), Gh. I. Ionescu – Gion (o bibliotecă, în 1905). În 1930 biblioteca număra 8200 volume. Astăzi ea dispune de 35000 de volume, dintre care 400 de cărţi vechi de mare valoare.

În anul 1897 se înfiinţează Societatea literară „Junimea”, la iniţiativa elevilor de la cursul superior, printre membrii fondatori aflându-se şi viitorul poet Ion Minulescu. Şedinţele se ţineau în mod obişnuit sâmbăta, după orele de curs. Elevii ţineau conferinţe cu caracter literar, istoric, ştiinţific, dezbăteau problemele de cultură.
În 1902 este înfiinţată Societatea „Doina” pentru elevii de la cursul inferior, urmărindu-se găsirea unor distracţii instructive, prin lectură, serbări, întreceri sportive, excursii.
În 1908 a fost editată revista „Junimea” ce cuprindea încercări literare (versuri şi proză), traduceri, creaţii populare, bibliografii etc. În 1935 a apărut o nouă revistă a elevilor, denumită „ Trivale”, iar în 1966 a ieşit de sub tipar revista „Mlădiţe”, condusă de un colectiv de elevi sub îndrumarea profesorilor Marin Bădescu, Dumitru Mateescu şi Constantin Fulgeanu. După 12 numere, în 1971, cu prilejul reînfiinţării societăţii „Junimea”, revista şi-a reluat numele din 1908.

Liceul îşi desfăşoară activitatea, încă din primii ani, pe baza Legii Haret promulgate în 1898. Elevii sunt împărţiţi pe secţii: clasică, reală şi modernă. Începând cu anul 1909, secţia clasică începe să fie înlocuită cu secţia reală, ca urmare a opţiunilor elevilor, iar din anul 1913, liceul va funcţiona numai cu secţiile reală şi modernă.
La secţia reală se pune accent pe studiul matematicii, la cea clasică – pe limbi clasice (latina şi elina), iar secţia modernă ocupă un loc de mijloc, între cele două.. Cele mai multe obiecte de studiu în liceu erau comune: istoria, limbile română, franceză şi germană, religia, filosofia, igiena, dreptul şi economia.

Odată cu decretarea mobilizării armatei române în anul 1916, în localul liceului a funcţionat spitalul Crucii Roşii, iar după invazia armatelor germane, a rămas în întregime la dispoziţia acestora. Cursurile s-au ţinut în alte locaţii, cu efectivele de elevi şi de profesori reduse. Unii dascăli au plecat pe front. Profesorul Ion Cuţui, directorul liceului, şi Ion Nenciu, secretarul şcolii, au căzut în luptele din anul 1916.
După război, se înregistrează o creştere a numărului de elevi şi profesori.
Din rândul cadrelor didactice se remarcă, într-o primă etapă din existenţa liceului, Remus Macarie, cunoscut constructor de viori, N.I. Apostolescu, doctor în litere la Sorbona, specialist în literatură comparată, Ion Tutuc, autor a numeroase manuale de aritmetică, geometrie şi algebră, M. Mihăileanu, profesor de literatura română şi publicist, Constantin Albu, profesor de muzică etc.

Dintre absolvenţii liceului îi reamintim pe Mihail Ghelmegeanu, profesor universitar, George Ulieru, medic de plasă şi scriitor, Ion Trivale, critic literar, căzut pe front în 1916, Dan Barbilian, (Ion Barbu), matematician şi poet, Ion N. Angelescu, doctor în ştiinţe economice, Armand Călinescu, viitor prim-ministru, Tudor Teodorescu – Branişte, ziarist şi prozator, criticul literar Vladimir Streinu, Nicolae Brânzeu, compozitor, Virgil Tempeanu, profesor universitar, George Vâlsan, savant geograf şi poet, Rudolf Schweitzer- Cumpăna, pictor.
În perioada 1928-1934 s-a introdus o nouă structură de învăţământ – liceul unitar de şapte clase (trei ani pentru cursul inferior şi patru pentru cursul superior) şi s-au desfiinţat clasele extrabugetare întreţinute prin contribuţia părinţilor. Numărul elevilor scade în anii crizei economice, de la 787 în anul şcolar 1927-1928, la 523 în anul şcolar 1932-1933, ca urmare a greutăţilor materiale pentru o bună parte a populaţiei care nu face faţă taxelor şcolare.
În perioada 1934 – 1948 s-a revenit la şcoala secundară de opt clase, alcătuită din două cicluri de patru ani, introducându-se examen de admitere pentru fiecare dintre acestea, numărul claselor crescând de la 14 la 16.

După război, efectivele sporesc într-un ritm mai accentuat, ajungându-se la 32 de clase (1058 de elevi) în anul şcolar 1947-1948.

Dintre absolvenţi se remarcă: medicul Dan Gavriliu, Dan Teodorescu, laureat al Premiului de Stat pentru descoperiri în domeniul electronicii, doctorul Gheorghe Marinescu, specialist în inframicrobiologie, laureat al Academiei Franceze de Medicină, academicianul Constantin Bălceanu Stolnici, specialist în cibernetică, neurologie, gerontologie, doctorul Alexandru Vrăbiescu, specialist în geriatrie, Marius Iosifescu, matematician, membru al Academiei Române, Emil Constantinescu, preşedinte al României în perioada 1996-2000.
Din rândul cadrelor didactice se afirmă Constantin Rabega, devenit profesor la Universitatea din Bucureşti, Al. Burcescu, conferenţiar la Institutul de Construcţii din Bucureşti, Nicolae Iordache (criticul Vladimir Streinu), Emil Morţun şi George Aman, ultimii primind titlul de „profesor emerit”.

În perioada 1953-1957, după modelul sovietic, liceul se transformă în şcoală medie de zece clase, iar apoi, până în 1965, de 11 clase, pentru ca, din acest an, să se treacă la 12 clase şi să se revină la denumirea de liceu.
Începând cu anul 1964-1965, când s-a trecut la învăţământul general de opt ani, clasele I-VIII s-au despărţit de liceu, formând o unitate independentă – Şcoala Generală Nr. 9, care a primit un local nou, unde se află şi azi.

În această etapă, unii dintre dascălii şcolii au primit titlul de „profesor fruntaş”. Aceştia sunt:Titus Păuna, Preda Ionescu,Viorica Vuşcan, Gheorghe Toma, Iulian Matei. Alţi profesori au primit Ordinul Muncii clasa a III-a: Gheorghe Diaconu, Delia Petrescu, Ion Besoiu. În galeria dascălilor valoroşi ai liceului şi-au înscris numele profesorii: Nicolae Vlad, Gheorghe Toma, Nicolae Mitulescu, Florica Steriade, Dumitru Mihalaşcu, Tache Sâmbotin, Marin Manu Bădescu.

În anul şcolar 1957-1958 a luat fiinţă Şcoala Sportivă de elevi, ca secţie a liceului „Nicolae Bălcescu”, sub conducerea profesorului Ion Vorovenci. Din anul şcolar 1965-1966, conducerea o preia profesorul Constantin Luca, director adjunct al liceului.
În 1964 absolvea liceul Carol Corbu, maestru emerit al sportului, multiplu campion naţional, medaliat cu aur, argint şi bronz la campionatele europene.
Colegiul dispune în prezent de o nouă sală de sport, iar rezultatele sportive sunt pe măsura aşteptărilor. În ultimii doi ani, echipa de baschet – băieţi, antrenată de Dumitru Tudosoiu, a obţinut titlul de campioană naţională – licee.

În prezent, liceul dispune de o importantă bază materială: laboratoare de informatică, fizică, chimie, biologie, cabinete de limba şi literatura română, de limbi străine, de istorie, geografie, religie.

... şi totuşi...

INEDIT! ÎN ȚARĂ, 3 COLEGII IDENTICE. ”BRĂTIANU”, PRINTRE ELE

Inedit! În țară, 3 colegii identice. ”Brătianu”, printre ele. Prestigioasa instituție de învățământ din municipiul Pitești, Colegiul Național ”I.C. Brătianu” este identic, din punct de vedere arhitectonic, cu alte două licee din țară. Este vorba despre Colegiul Național ”Unirea” din Focșani (județul Vrancea) și Colegiul Național ”Roman-Vodă” din Roman (județul Neamț), ambele fiind instituții de învățământ cu rezultate remarcabile.
Colegiul Național „Unirea” din Focșani (foto 1) este unul dintre cele mai prestigioase licee din municipiul Focșani, județul Vrancea. A fost înființat pe data de 7 ianuarie 1866 (în același an în care a luat ființă și Colegiul ”Brătianu”). A fost prima unitate de învățământ secundar din zona respectivă și printre primele din România.
În prezent, liceul „Unirea” este unul dintre cele mai populare din Vrancea și este recunoscut pentru activitățile și rezultatele la olimpiade și concursuri de-a lungul celor 150 de ani de existență.
Colegiul Național ”Roman-Vodă” (foto 2) a fost înfiinţat la 30 septembrie 1872 sub denumirea de Gimnaziu, în prezent clădirea instituției de învățământ fiind declarată monument istoric. Din 1919, Gimnaziul devine „Liceul Roman-Vodă”, nume pe care-l pierde odată cu instaurarea regimului comunist, dar îl recapătă în 1971. De la 1 septembrie 2001, Liceul „Roman-Vodă” devine Colegiul Naţional „Roman-Vodă”.
În momentul de față, CNRV este una din cel mai bine cotată unitate de învățământ din județul Neamț, cei 145 de ani de existență fiind marcanți pentru rezultatele elevilor săi.
În ceea ce privește prestigiosul Colegiu Național ”I.C. Brătianu (foto 3), cea mai bună unitate de învățământ din județul Argeș, instituția a luat fiinţă la 6 septembrie 1866. În 1894, gimnaziul se transformă în liceu, iar  pe 26 ianuarie 1898 se aprobă ca, pe viitor, liceul să poarte numele de Liceul „Ion C. Brătianu”. După ce o bună perioadă de timp liceul funcționează sub numele de ”Nicolae Bălcescu”, în 1997, unitatea de învățământ revine la numele de Colegiul Național ”I.C. Brătianu”.

Cele trei colegii sunt identice din punct de vedere arhitectural, fiind construcții caracteristice secolului al XIX-lea. Mai mult de atât, instituțiile de învățământ se remarcă prin rezultate excepționale, clasându-se printre cele mai bune unități de profil din țară. (Foto: viatadeliceu.ro, admitereliceu.ro)

...

Adevarat!

ora 11.26 - 2 raspunsuri

© 2022   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->