Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

sursa: prof. Ovidiu Trifan (selecţii)

 

Originea termenului „colind” este, evident, latină. El desemnează atât datina, în sine – a colinda, colindat –  cât şi genul folcloric legat de ea, cu formele colind, colindă, cât şi cele derivate prin rotacism, corind, corindă. La origine, colinda este o datină arhaică, prin excelenţă, agrară, cu mult anterioară creştinismului. Ea însumează o serie de manifestări şi ritualuri de factură magică, prezente în viaţa unor popoare europene în timpul sărbătorilor de iarnă.

 

În primele veacuri creştine nu se sărbătorea Naşterea Domnului, ea nefiind specificată în Noul Testament. Abia pe la mijlocul secolului IV, Biserica a fixat data de 25 decembrie, ca sărbătoare a Naşterii Domnului, pentru a şterge amintirea unei mari sărbători păgâne dedicată cultului solar, şi care era celebrată în aceeaşi zi. Aşa se explică prezenţa unui puternic substrat păgân în colindele arhaice.

 

Datina se leagă, deci, de accepţiunea arhaică a Sărbătorii ca sfârşit al unui ciclu temporal şi începutul unui alt an. Cu timpul, întregul ritual dedicat zeilor protectori ai agriculturii s-a restrâns în texte, încheiate cu o formulă-urare adresată celor colindaţi. Aceasta a constituit nucleul datinei de tip roman şi sub această formă au primit-o şi tracii din nordul şi sudul Dunării, odată cu expansiunea Imperiului Roman.

 

[…] Cea mai elocventă tipologie generală a colindelor aparţine lui Mircea Eliade: „colinde precreştine” şi „colinde creştine”. Tipologiile existente se completează una pe alta şi au în vedere, în primul rând, tematica. Astfel, o categorie distinctă este cea a colindelor „protocolare”, prin care gazdele erau anunţate şi li se cerea permisiunea de colinda: Ia, sculaţi voi, gazde mari, Bună sara la fereastră etc. O arie foarte largă o deţin colindele dedicate profesiunilor din satul românesc: cioban, plugar, pescar, vânător. De asemenea, cele cu aluzii prenupţiale. Nu lipsesc colindele cu teme cosmogonice (despre „facerea lumii”) sau moralizatoare (atitudini umane), cu teme biblice şi apocrife, precum şi colindele-baladă („Mioriţa-colind”, despre Meşterul Manole etc.)

 

Profesorul Ovidiu Trifan s-a născut în anul 1953, în Roman, şi a luat contact cu lumea muzicală încă de la începutul anilor 60, când a intrat la Şcoala de muzică din oraş, unde acum este profesor. Deşi a urmat un liceu teoretic, profesorul a intrat la Conservatorul din Iaşi, unde a şi obţinut titlul de doctor, la 55 de ani, cu titlul „Magna cum laudae”. Lucrarea sa este văzută ca fiind unică în domeniu, prin mâinile şi bagheta dirijorului Ovidiu Trifan trecând mii de copii, tineri sau adulţi în ultimii 40 de ani. 

 

Imagini pentru e vremea colindelor 

Începând cu această seară iniţiem un mic maraton al colindelor, pentru început al colindelor de iarnă - Moş Nicolae, Crăciun, An Nou, Bobotează -, apoi probabil şi al colindelor pascale şi pe măsură ce căpătăm experianţă dorim să extindem preocuparea asupra tuturor genurilor de colinde, în vedere – în final – alcătuirii unei colecţii, antologii de colinde româneşti. În consecinţă acest spaţiu de manifestare este dedicat numai colindelor româneşti tradiţionale (text, foto, video).

La fiecare tematică propusă vom posta variante ale colindului respectiv şi vă invităm să participaţi şidumneavoastră – la comentarii sau în teme distincte (propuneri) –  cu varinate nepublicate de noi, mai puţin cunoscute ale aceluiaş colind tematic. De asemeni, în cadrul categoriei respective puteţi aduce variante „culte” ale unor colinde scrise de autori consacraţi sau, de ce nu chiar de dv. înşivă! Pe final, autorii cu cele mai multe astfel de contribuţii va fi cocoptat în cercul de realizatori ai antologiei-culegere.

Vizualizări: 209

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->