Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Deja soarele nu mai dogorește, iar firele de nisip se preling ușor printre degete… Nisipul vacanței ce tocmai s-a încheiat. Particulele minuscule închid în ele, fiecare, o lume, un vis sau o amintire. Treptat, nisipul se metamorfozează într-o clepsidră, ce măsoară timpul, alunecând fin, pe nesimțite, în trecut.
”A venit toamna”… oftează salcâmii, scuturându-se gra
țios și demn. ”A venit toamna”… suspină evantaiul roșcat de frunze din parc, scârțâind uș
or sub pantofi. ”A venit toamna”… poc, poc, clinchetesc castanele, vesel, căzând chiar la picioarele mele.
Întotdeauna m-au încântat castanele bocănind zglobii pe trotuar, ca ni
ște copii ghiduși ce îmi aduceau aminte, înainte a deschide poarta liceului, că… totuși… aici e școala, dar școala este plină de copii – șturlubatici, poznași, ștrengari, puși pe șotii, cum vreți, dar copii. În cel mai frumos mod cu putință copii, adică în sensul inocenței spiritului, în sensul naivității vârstei, dar și în sensul generozității nemăsurate și al elanului sufletesc uriaș.


A
șez firele de nisip și florile culese astă-vară într-o mică vază. Lângă ele sunt câteva frunze – roșii, aurii, violete. Cutiuța cu amintiri e gata.
Mă îndrept apoi, cu inima zvâcnind, tic-tic, tic-tic, spre scoala. În mână
țin câteva castane, ca și cum aș ține un talisman- Pulsul accelerat și roșeața din obraji au apărut la gândul revederii copiilor pe care îi mai am lângă mine un an, dar și datorită emoției de a-i cunoaște pe cei ”noi”, pe cei ce nu m-au văzut vreodată și care își vor îndrepta, știu, ochii mari spre mine, ca să mă ”citească” dintr-o privire. Sunt înfrigurată și în același timp de-abia aștept…


13 septembrie. Nisip, castane, frunze, flori, caiete, stilouri, mirosul căr
ților proaspăt tipărite, cuvinte timide, râsete puternice, menite să mascheze valul de teamă amestecat cu speranță, priviri grăbite, speriate, melancolice, poznașe. A început școala. Toamnă. Emoții...

Vizualizări: 102

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Nostalgia trecutului,scoala,facultatea anii cei mai frumosi.Lumea merge la scoli si facultati de tot felul, se citesc felurite carti, teoretic – nimic nu e nou si oricine are la indemana o solutie (incercata de altii). Viata de zi cu zi contrazice insa orice teorie si oamenii pusi in fata aceleiasi probleme actioneaza complet diferit, au alte viziuni si complet alte reactii, iau decizii care nu tin de logica, de trecut sau de ceea ce “au facut altii”.
De ce scoala vietii este pusa în opozitie cu studiul institutional, dorind sa i se substituie în cazul lipsei muncii intelectuale depuse? Oare nu merg impletite amandoua atat scoala teoretica cat si aceea a vietii? Eu cred ca ar merge daca: la sedinte cu parintii s-ar discuta problemele tale, nu ar mai fi o raportare generala. Ar trebui introduse niste ore de educatie prin viata ce lipsesc din orice scoala/liceu romanesc! Daca la orele de sport ai invata alergand ca fast-foodul nu este o solutie. Poate daca la orele de matematica in care s-ar calcula unghiul sub care poti sta in picioare pe o planeta stramba. Ce dulci ar fi orele de romana in care sa te invete cum sa spui ceea ce simti, sa nu mai fi nevoit sa inveti niste comentarii care nu iti folosesc la nimic in viitor, sa te indentifici intr-o opera sa-ti spui parerea personala despre ea, sa te pui in situatia personajelor, totul sa se bazeze pe creativitate. Sau la orele de informatica sa inveti ca internetul nu e totul, lumea se invarte si fara el. Ore de istorie in care sa inveti ca au fost
altii si mai buni ca tine. Ore de geografie in care sa inveti unde iti este capul, atunci cand ti l-ai pierdut. Ore de fizica realiste ore de fizica in care sa te invete ca nu doar forta gravitationala ii tine pe oameni legati de pamant. Ore de chimie in care sa se invete ca totul in lumea asta e o chimie, nu doar sa te limitezi la niste substante, la niste formule, care le vei uita cat de repede vei putea. Ore de religie in care sa se dea lectii de iubire, neconditionata, nu doar sa fie un prilej pentru o medie de 10. Ore de limbi straine, aici ma refer la engleza, franceza, germana si chiar latina in care sa te invete cum sa ii intelegi si pe ceilalti. Ore de desen in care sa te invete ca nu culorile pielii alcatuiesc lumea, nu doar niste planse fac arta. Ore de muzica in care sa se invete ca muzica nu se aude, se simte, nu conteaza daca ai telent sau nu, degeaba ai talent daca nu esti capabil sa o simti sa te bucuri de ea! Am lasat obiectul meu drag la sfarsit, psihologie, un obiect la care ar trebui sa inveti ca nu ei: Seneca, Freud sau Wund sunt atat de importanti cat o familie, un umar sau o zi cu soare. Inveti atatea la scoala si uneori ti se pare ca nu inveti nimic in comparatie cu scoala vietii, o scoala atat de importanta care te ajuta sa supravietuiesti!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->