Pe coardele inimii ce bate,

au căzut multe frunze uscate.

Vise în suflet noi am împletit,

de ochii tăi mi-am amintit.

Într-un buchet mare de litere,

este numai a ta caldă atingere.

Când lampa nopții luminează,

un vis hoinar frumos pictează.

Să ne așezăm pe aceeași bancă,

stelele pe cerul nopții se joacă.

Pe cărare umblă liniștit un vis,

numai o stea pe cer s-a stins.

Prin liniștile toamnei trece o adiere,

dorm visele toate în tăcere.

Frunze uscate, vântul sălbatic,

sunt hoinarul nopții singuratic.

Atinsă de vânt, suspină o frunză,

lampa nopții stă iar de pază.

28.06.2020

 

Vizualizări: 26

Răspunde la Aceasta

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->