Muzici nescrise

sparg vălul de catifea

în unduiri  sacadate,

tulburând visele pietrificate

sub geana gândului.

 

Plouă...

 

plouă cu lacrimi calde,

curăţă piatra timpului de uitare,

durere,

regret.

 

Picuri nevinovaţi

adapă infinitul însetat de iubire,

mângâie gândul cu alintul ascuns în cuvinte,

ţese o poveste fără sfârşit

în care suntem doar, noi,

eu şi tu.

 

Plouă...

 

tăcerea-i tăcută,

mult prea tăcută,

vorbesc numai visele ce aleargă prin noi,

ca un joc de-a v-aţi ascunselea,

apoi,

într-un vals al veşniciei,

o ploaie de petale

ne caută,

ne învăluie pentru vecie

într-o cunună

de dor.

 

Ne dăm mâna

într-un legământ

care înghite până şi cuvântul.

 

Plouă,

plouă în noi,

sunt lacrimi de iubire...

 

Vizualizări: 461

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Frumoasa poezie! Recitita cu drag.

poezie, selectat 13-14-15

© 2022   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->