Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Mai tineti minte cum, in pauze, pe bancile scolii generale, isi scotea fiecare cate un caietel colorat si incepeau toti sa roiasca in jur. In timpul orelor il rasfoiau pe furis si mai raspundeau la cate o intrebare.

Pline de desene, poezioare si intrebari care mai de care mai amuzante, oracolele sau caietele de amintiri nu mai sunt astazi altceva decat simple si vechi amintiri, unele cu miros, unele care se pot atinge si inca rasfoi, dar nu si unele la moda.
           caiet de amintiri

La cate site-uri sunt acum, retele de socializare cu carul si testulete pentru oricine, nu se mai gandeste nimeni sa adune intre niste pagini cele mai sincere si simple ganduri ale copilariei. Te incearca o usoara nota de nostalgie cand vezi undeva scris:

Cand va bate vantul peste parul tau
Sa-ti aduci aminte de numele meu

Din copilarie inspre adolescenta, drumul celor care completau oracole a fost pavat cu cele mai simpatice intrebari si amintiri.

De multe ori, oracolul dintr-o clasa de elevi nu era decat copia fidela a oracolelor tatilor nostri din timpul armatei, cand, cu gandul la casele, familiile si viitoarele lor familii, au inceput sa scrijeleasca si sa-si decupeze ganduri pe niste foi. Au adunat apoi adevarate colectii. Fie de poezii si vorbe de duh rupte din mintea fiecaruia, fie cate un gand sincer, lasat in urma sau raspunsuri amuzante la cele mai dubioase intrebari.
               oracol - jurnal

Copiii se distrau altfel. Pe langa desenele care se gaseau pe paginile caietelor de amintiri, acestia se intrebau de la "Ce pasta de dinti folosesti?" la "Care e tara ta preferata?" si multe altele si se amuzau apoi pe seama raspunsurilor. Era locul unde barfeau toti, dar pe rand, unde se adunau povestile si puteau afla cine pe cine mai place.

Sa te intorci peste ani in vechea ta camera si sa gasesti in sertarul unde iti tineai toate scrisorile si amintirile, un oracol, poate fi mai interesant decat sa iti urmaresti ultimele episoade din serialul preferat sau fotografiile de la ultima petrecere la care ai fost. E ca si cum ai face o calatorie in timp, iar destinatia e reprezentata numai de locurile cele mai dragi. Iti amintesti astfel care iti erau prietenii pe atunci, ce actori iti placeau, ce muzica ascultai si ce vise aveai.

Nu poti decat sa razi de naivitatea de atunci si sa te bucuri pentru visele pe care ai reusit sa ti le implinesti. Rasfoirea unui astfel de caiet este o incursiune perfecta prin cele mai delicate amintiri. In zilele noastre, tehnologia nu ne mai permite sa fim atat de sinceri si naturali, iar caile de comunicare cu ceilalti se rezuma la postarea de emoticoane si link-uri fara rime.

sursa:roportal.ro

Vizualizări: 23290

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Cine nu a avut oracol? Copilăria noastră a fost adevărata copilărie, 

aşa cum este scrisă în poveşti, plină de mirare, sensibilă, inocentă...

Copilăria de astăzi este îmbătrânită prematur

din cauza tehnologiei avansate...

Admirabilă expunere!

Felicitări!

Cu bucuria lecturii,

Aurora

Incă mai am caietul ! Frumoase amintiri... Mulţumesc , Mihaela , m-ai întors în anii copilăriei!

Oracolele au fost  cel mai frumos moment al copilarie si adolescentei..fiindca   erau sincere, purtau pecetea inocentei ,si visurile,erau gandurile si impresiile  colegilor  ..cu partile bune sau rele..erau o oglinda  in care te priveai.!

felicitari..in podul cu amintirile  inimii dvs, mai pastrati intr-un  coltisor  un astefel de oracol..

din mica mea copilarie 
am de scris o poezie 
poezia se numeste: 

"sarut gura cui citeste!" 

apa curge impletita, 
vantul bate-ncetisor, 
asta iti doresc eu tie: 
mult noroc in viitor! 

************************************

cu stima ,semn de trecere..


 

Daaa! Ne-ați înnebunit. Eram doat 7 băieți. Vai de steaua noastră și ferească să scrii la fel în fiecare...că se consultau între ele... era un haos general, mai ales spre vacanța mare... Ufff! Mi-ai adus aminte! Vai, vai ce mai clocoteau hormonii .Ia de la tata tău: 

Din capitolul,

Ce copckii mai eram:

Profu’ de franceză apărea vijelios, arunca cu catalogul din ușă și nu rata niciodată catedra apoi se trântea în fotoliu cu picioarele pe el:

Comment ça va?

Avea boala vocabularelor iar acum îmi pare rău că-s varză la franceză ceea ce nu mă oprește să râd pe-nfundatelea.

Am tăiat fin fotoliul și am plantat o pioneză, de-aia chinezească, hotărâtă.

Parcă-l văd.

Aruncă catalogul și se sfârșește în fotoliu:

Comme...Aaaa! Merde!!!

Fils de pute oubliés par des fossés...

Aaaa! T'étrangler avec ma main...

Care-i porcul, nesimțit... O dă pe românește, privindu-ne cumplit.

Noi... nevinovați! 

Admiratie  si drag!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->