Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Pe 27 iulie, românii prăznuiesc Sfântul mare mucenic şi tămăduitor, doctor fără arginţi Pantelimon. Fratele mai mic al Sfântului Ilie, Sf. Pantelimon, cunoscut şi ca Sfântul Ilie cel mic (sau cel şchiop), sau Pintilie Călătorul, încearcă să-l facă pe acesta să fie mai îndurător cu credincioşii care cad în păcat. Sf. Pantelimon se serbează pentru a linişti trăsnetele, arsurile şi căderile de grindină.

Sfântul Pantelimon s-a născut în anul 284 d.Hr, în oraşul Nicomidia. A trăit in timpul împăratului Maximilian (286-305). La naştere a primit numele de Pantoleon, un nume păgân care inseamna „cel în toate puternic ca un leu”. Dupa ce a primit Taina Botezului de la preotul Ermolae, a luat numele Pantelimon, „cel cu totul milostiv”.

 

Cu statut de prenume masculin, dar mai ales numele de familie Pantelimon provine, potrivit cercetătorilor lingvişti, de la formă de origine grecească Panteleemon, în componenţă căreia cercetătorii lingvişti au indentificat elementele „pant-”, de la „pan-”, ce înseamnă „tot”, şi „eleemon”, cu sensul de „milos” sau „binefăcător”. Pe baza acestor informaţii semnificaţia numelui Pantelimon este „plin de milă”.

 

Acest nume, odinioară foarte răspândit la noi, sub diferite forme, este astăzi întâlnit destul de rar ca prenume. La fel ca multe alte nume, este tot o creaţie creştină. Dintre personalităţile române care au purtat un nume derivat din Pantelimon se remarcă Pintea Viteazu. Acest haiduc vestit, unul dintre cei mai cunoscuţi haiduci români, pe numele său real Grigore Pintea, a trăit în Ţara Lăpuşului.

 

Numele s-a răspândit în întreaga Europă datorită Sfântului Pantelimon, făcător de minuni şi tămăduiri, dar şi protector împotriva trăsnetelor şi arsurilor. La noi în ţară, sărbătoarea Pantelimonul sau Pintelei călătorul este exact în mijlocul verii, atunci când tunetele şi trăsnetele provoacă, de multe ori, pagube în câmpurile cultivate. La noi, numele a ajuns pe filieră slavă şi maghiară, în secolele al XIV-lea şi al XV-lea, în diferite forme. Este prezent în multe toponime. Astăzi, doar Pantelimon şi Pandele sunt prenume, dar sunt întâlnite extrem de rar. În italiană, numele este Pantaleone (printre altele, patronul oraşului Veneţia), în germană, Pantaleon, în maghiară, Pantaleon şi Fentele, în bulgară, Panteleimon, Pantelei, Pandeli, iar în ucraineană, Pantelii, Palii, Panko, Pantilimon, Pantelie - română, Pantelejmon (m) Pantelejmona (f) – macedoneană, Pantelisgreacă, Pantelije (m), Pantelija (f) – sârbă.

Nume derivate

Pandele, Pinte şi Pintea, Pintilie, dar şi multe toponime: Pantelimon, Pancea, Panciu, Pâncota, Pancu, Pandea, Pandelimon, Panta, Pantea, Panteş, Pentelei, Penteleu, Pintelei, Pinta, Telea şi Teleşti, Teliuc, Tilica; Fentele, Palii, Pandeli, Panko, Pantaleon, Pantaleone, Pantelei, Panteleimon, Pantelii.

 

Personalitati cu numele Pantelimon si derivate

Pintea Viteazu (1670 – 1703), Olimpia Panciu (n. 1953), Adrian Pintea (1954 – 2007), Lucian Pintilie (n. 1933), Pantelimon Halippa (1883 - 1979).

 

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor, doctor fără de arginţi Pantelimon, frate spiritual cu Sf. Ilie, este mijlocitor pe lângă acesta pentru a fi mai îndurător cu credincioşii care cad în păcatele lumeşti. De aceea, Sf. Pantelimon se serbează pentru a linişti trăsnetele, arsurile şi căderile de grindină.

Din ziua praznicului, vara se întâlneşte cu iarna: cerbul iese din apă şi aceasta se răceşte. Frunzele teiului se întorc pe dos, plângând plecarea verii şi apropierea iernii. În amintirea lui, ortodocşii, greco-catolicii şi romano-catolicii îl prăznuiesc în fiecare an, în ziua de 27 iulie.

În această zi, trebuie încetate muncile agricole. Este bine să fie prăznuit acest sfânt pentru tămăduirea bolilor şi pentru prevenirea frigurilor. Orbii şi şchiopii trebuie să-l cinstească în acestă zi, pentru a le uşura suferinţa.

De asemenea, se mai spune că oamenii care lucrează în ziua de Sf. Pantelimon sunt condamnaţi să se îmbolnavească de ciumă, să aibă parte de ceasuri negre şi pagube în viaţa de familie.

În ziua praznicului se mănâncă preparate din porumb şi dovlecei pentru a fi mai viguroşi peste iarnă.

Sătenii îl cinstesc pe Sfântul Pantelimon pentru ca acesta să le dăruiască şi la anul multe fructe, iar poamele să nu fie viermănoase. De asemenea, Pantelimon însoţeşte vara şi o roagă să revină în anul următor tot atât de mănoasă, ca în anul precedent.

Sfântul se prăznuieşte pentru a feri gospodăriile de grindină şi pentru a aduce noroc celor care călătoresc. În acelaşi timp, Sf. Mucenic alungă paguba, teama şi neliniştea din casele celor care-l cinstesc prin rugăciune, dăruind săracilor poame, pepeni, dovlecei şi porumb.

Vizualizări: 2665

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

 

Felicitări dragi prieteni purtători ai numelui PANTELIMON şi variantelor sale cu ocazia aceastei zile. Vă urăm să fiţi mereu sănătoşi, energici şi plini de bucurie. Vă iubim şi vă preţuim pentru tot ceea ce faceţi. Vă trimitem o urare virtuală, vouă, dar şi membrilor familiilor voastre (soţii, fraţi surori, fii şi fice, nepoţi şi nepoate), prietenilor dragi sau colegilor purtători ai aceluiaşi nume.

LA MULŢI ANI!

Ioan Muntean

 

 

Predispoziţii ale celor cu numele de Pantelimon

Cei care poartă acest nume sunt în copilărie misterioşi şi un pic stranii, fiind foarte introvertiţi şi ascunşi. Timizi şi nu foarte comunicativi, pot fi hipersensibili, ascunzându-se însă în spatele unei aparente de insensibilitate şi distanţare faţă de lucrurile din jur. Din această cauză, cei din jur nu îi prea înţeleg în profunzime.

Ei caută mai mult pacea şi liniştea, vor să mediteze, să reflecteze. Am putea spune că Pantelimon este o trestie gânditoare, mai mult cerebral şi intelectual, decât activ sau pragmatic. Este sceptic şi uneori ironic, poate analiza lucrurile cu acurateţe şi rafinament, putând ajunge om de ştiinţă.

Poate fi deschis lumii spirituale şi psihologiei. La el nu există jumătăţi de măsură: fie este ateu, fie este un credincios fervent. Personalitatea lui se desăvârşeşte la vârsta maturităţii, prin dobândirea înţelepciunii. Putem spune că Pantelimon este un copil înţelept. Uneori prea înţelept, inhibat şi solitar. Preferă să se ascundă în spatele unei cărţi SF sau a computerului, pentru a nu da piept cu lumea reală, care îl nelinişteşte.

Ar fi bine să socializeze mai mult, mai ales că, în profunzimea sufletului său, este un altruist, are afectivitate şi deschidere faţă de cei din jur. Fiind un spirit destul de neobişnuit, va fi atras de profesii de avangardă – inginerie, tehnică, informatică, de ştiinţele umaniste – psihologie, pedagogie, drept sau de profesii care au legătură cu publicul – teatru, cinema, audiovizual ori cu străinătatea – relaţii internaţionale, import-export, turism.

Pantelimon Halippa (1883 - 1979)

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, judeţul Soroca - d. 30 aprilie 1979, Bucureşti) a fost un publicist şi om politic român basarabean.A fost unul dintre cei mai importanţi militanţi pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia şi pentru unirea acestei provincii cu România. A fost preşedintele Sfatului Ţării care a votat Unirea la 1918. A ocupat funcţii de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist şi închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.

Biografie

A urmat şcoala primară în satul natal, la Cubolta, apoi cursurile Şcolii Spirituale din Edineţ şi ale Seminarului Teologic din Chişinău. După ce a absolvit seminarul în 1904, s-a înscris la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Dorpat (azi Tartu, Estonia). Un an mai târziu a izbucnit revoluţia şi s-a văzut nevoit să o abandoneze. Revenit la Chişinău, s-a apropiat de tinerii intelectuali români, colaborând la „revista Basarabia”, prima publicaţie română a epocii, în paginile căreia a tipărit imnul revoluţionar "Deşteaptă-te, române", fapt pentru care a fost urmărit de autorităţile ţariste.

S-a refugiat la Iaşi şi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie, a cărei cursuri le-a urmat între 1908 şi 1912. În această perioadă a colaborat la revista „Viaţa românească”, în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”. În 1908 a tipărit la Chişinău, cu caractere chirilice, „Pilde şi novele”, prima carte literară din Basarabia, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiţă geografică”. Revenit la Chişinău în 1913, publică împreună cu Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvânt moldovenesc”, al cărui director a fost. În scrierile sale, Halippa nu a contenit să militeze pentru unirea Basarabiei cu România.

Activitatea sa politică s-a intensificat iar în 1917 a înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc. Anul 1918 l-a găsit pe Halippa în fruntea curentului pro-unire, drept pentru care a fost ales vicepreşedinte, apoi preşedinte al Sfatului Ţării, adunarea care la 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu România. A luat de asemenea parte la adunările de la Cernăuţi şi de la Alba-Iulia, care au proclamat Unirea Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei cu România.

După 1918 a deţinut mai multe funcţii: ministru, secretar de stat pentru Basarabia(1919-1920), ministru al Lucrărilor Publice (1927), ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (1930), ministru ad-interim la Ministerele Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale (1930), ministru secretar de stat (1928-1930, 1932, 1932-1933), senator şi deputat în Parlament (1918-1934), urmărind neîncetat propăşirea culturală a Basarabiei.

Este întemeietorul Universităţii Populare din Chişinău (1917), Conservatorului Moldovenesc, Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni, Societăţii de Editură şi Librărie “Luceafărul” din Chişinău (1940). În 1932 a editat şi a condus revista “Viaţa Basarabiei” şi ziarul cotidian omonim.

În 1950 a fost arestat şi închis, fără a fi judecat, la Sighetu Marmaţiei, după doi ani fiind predat NKVD-ului, dus la Chişinău, judecat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică în Siberia. A fost mutat apoi la închisoarea de la Aiud, unde a fost reţinut până în 1957. Moare la 95 de ani în Bucureşti, în casa de pe strada Al.Donici nr.32.

A scris peste 280 poezii, articole, schiţe, traduceri, memorii, reuşind să editeze în timpul vieţii doar un singur volum - „Flori de pârloagă” (1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu. A scris şi câteva studii istorice: „Bessarabia do prisoedinenia k Rossii” (1914), „Basarabia sub împăratul Aleksandr I (1812-1825)”, „B. P.Hasdeu” (1939). Postum, i se publică în revista „Patrimoniu” din Chişinău „Povestea vieţii mele” (1990) şi un volum de publicistică (2001). În colaborare a mai semnat şi cartea „Testament pentru urmaşi” (1991). Membru corespondent al Academiei Române (1918). Exclus în 1948, este repus în drepturi ca membru corespondent al Academiei Române în 1990.

Opera

Basarabia sub împăratul Alexandru I (Chişinău, 1914)

Basarabia înainte de lipirea ei la Rusia. Studiu istoric (Chişinău, 1914)

Bogdan Petriceicu Hasdeu (Chişinău, 1938)

Calvarul românilor basarabeni şi bucovineni. Documente (Bucureşti, 1974)

Flori de pârloagă (Iaşi, 1921)

Pilde şi poveţe. Întâia carte moldovenească de cetire (Chişinău , 1908)

Povestea vieţii mele (Chişinău, 1990)

Publicistică (Chişinău , 2001)

Soia. Sfaturi pentru ţărani (Chişinău, 1939)

Stihuri pentru zilele de astăzi (Chişinău, 1990)

Testament pentru urmaşi. Mărturii şi documente (Chişinău , 1991)

Bibliografie (surse):

  • Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967
  • Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, Calendar Naţional. 2003
La mulţi ani! Mulţumesc mult , chiar nu ştiam!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->