PE DEASUPRA

 

sâmbătă, 1 octombrie 2011

 

Pe deasupra fiinţei mele de ţărînă

Trec păsări sublime ca nişte driade

Trupuri învăluite în atîtea mistere

Cîte mintea mea nici nu poate să rabde

 

Pe sub finnţa mea se strecoară

Roadele pămîntului sfîşiat de ploi

Nu pot fi cuprinse în cuvinte

Sentimentele spălate-n noroi

 

Pe lîngă fiinţa mea trec epocile docile

Aservite ideii de eternitate

Auzi cum latră cîinii la lună

Sastisiţi de atîta voluptate

 

Şi pe de dincolo de fiinţa mea

Se spulberă imperiile toate

Nu mai ramîne din ele decît un semn

Scrijelit doar atît cît se poate

 

Şi ocolindu-mă, nedîndu-mi nici un semn,

Diamantele se amestecă în ţărînă

Semn că ploaia ne biciueşte turbată

Însemn că nu mai avea ce să rămînă

 

Şi deodată trenul ne retează amintirile

Izbindu-ne din plin pe acele linii paralele

În care nu mai avem decît un timp de moarte

Între cele două emisfere

 

Vizualizări: 164

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Frumos poem..Felicitări!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->