Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Când stai la etaj la bloc, între casa ta, apartamentul în care stai, și exterior, există un loc intim pe care-l împarți cu vecini, cunoscuți sau necunoscuți care sunt doar în trecere. Dacă fiecare în casa lui face și desface, fără să ne intereseze pe noi, în lift este altă situație. De multe ori poveștile fiecăruia se întretaie și devin comune. Mai nou, în lifturi sunt chiar camere de luat vederi, toate poveștile de acolo devenind publice, poate doar fără sonor.

Întâmplarea noastră a avut loc acum mai mulți ani când nu se punea problema de vreo cameră iar internetul venea cu hârâieli și cârâieli pe cablul de la telefonul fix. Ce vremuri!

Mă întorceam de la muncă, așadar, într-o după-amiază de toamnă frumoasă. Ajung la ușa blocului, niciodată nu-mi găsesc cheile. După multe scotociri găsesc sticul ăla și îl pun în fanta de la interfon. Trag o data, trag a două oară ... doar a treia oară se deschide. Adevărul este că mă cam grăbeam, din motive care acum chiar nu mai au importantă. Întru, arunc un ochi la căsuța de scrisori, nu văd nimic, așa că mă duc direct la lift. Chiar dacă ușa administrației era deschisă și de obicei mai aruncam un ochi și un salut pe acolo. Liftul la 8, normal. Apăs, aștept, și am avut noroc pentru că dacă se blochează, se bloceaza doar la 8, ultimul etaj. Ajunge liftul iar când să intru în el, aud bipaitul interfonului și văd ușa blocului deschizându-se.

Intră Maria, fata vecinilor de la 4. Se întorcea de la școală și s-a uitat îndelung să vadă dacă o aștept, probabil că se grăbea și ea. A venit repede, așa cum e frumos din partea unuia care-l face pe celălalt să întarzie. A intrat în lift, a închis ușile și s-a întors la mine:

- La 4, va rog. Știam că la 4, tocmai apăsam pe buton când vorbea ea cu mine.

- A, saru'mana!, și-a adus ea aminte.

Am apăsat butonul și intorcandu-mă către ea am răspuns:

- Aa, saru'mana! Adică nu știu ce am vrut să spun, dar asta mi-a dictat creierul meu exact în ultima milionime de secundă înainte să scot vreun sunet. Ea a rămas blocată, eu am rămas surprins. De două ori, o data pentru că nu mai recunoșteam fata din fața mea, transformată dintr-o fetiță într-o adolescentă, și a două oară pentru ceea ce am zis.

Dar cred că am procedat corect, pentru că acest frumos salut românesc suna mai bine venit din partea mea către ea decât invers.

A zâmbit încurcată și a avut destul timp până la etajul 4 să roșească vizibil. Nici eu n-am scos niciun sunet pentru că și eu mă simțeam destul de ciudat. Liftul a oprit, eum am deschis o ușă, ea pe cealaltă și... am așteptat curios.

-Ăăă , bună ziua, a spus ea repede și a plecat în viteză.

- Saru'mana am turnat eu un pic de gaz pe foc, în timp ce închideam ușile.

Cred că am auzit un chicotit înainte să se închidă și să apăs butonul. M-am întors spre oglindă și m-a bufnit și pe mine râsul.

Vizualizări: 70

Răspunde la Aceasta

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->