TRENUL VIEŢII

 

                                                       

 

                Cu fiecare ceas mă-nstrăinez de tine,

                Mă duce trenul vieţii spre un alt destin,

                Tu n-ai să mă aştepţi – chiar de mai vin,

                Degeaba plângi că nu mai eşti cu mine…

 

                Te-ntrebi şi te socoţi unde mă duc,

                Faci planuri ce-o să fie mâine,

                Din dragoste ce mai rămâne,

                Când nu mai pot acum , să te seduc?

 

                 Sunt călător fară o ţintă-anume,

                 Pe ce meleaguri am să mă opresc?

                 Nu stiu de-i drumul drept sau ocolesc

                 Si cine mă asteaptă, pe cale, să mă-ndrume.

 

                 De-o fi mai rău sau poate mult mai bine,

                 Răspuns voi face din truditul trai,

                 Mi-era uşor de şi tu rămâneai

                 In trenu-acesta ,strânsă lângă mine.

 

                  Am fi avut acelaş drum ales,

                  Ne coboram iubirea  în aceeaşi gară,

                  Ştiam măcar  că suntem într-o ţară

                  Si nu ne rătăceam atât de des.

 

                  Se trece vremea - încă nu ţi-am scris,

                  Am să-ţi trimit când am să pot scrisoare,

                  Răspunde-mi de ţi-e bine sau sufletul te doare,

                  Chiar dacă ţi-ai găsit  un alt acoperiş!

 

                  De nu-mi răspunzi, voi înţelege toate,

                  În noua dragoste  să fii cuminte,

                  Te urcă-n trenul ei , nu face ca-nainte ,  

                  Că-n cel în care-s eu - nu se mai poate!

 

Vizualizări: 146

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Frumos poem.Felicitări!
Va multumesc din inima pentru atentia dv.si felicitarile transmise.Va doresc o zi frumoasa!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->