Stăm murmurând în sala de-aşteptare,
Sediţioşi batem destinele-n piroane
Şi uneori de ură ne e foame când raţiunea
Rupe lanţul lung şi se aude râsul cel prelung, o hăhăială tâmpă,
Prostia umblă cu falsul ei tratat de libertate
Vopsind democraţii năucilor pe spate le dă avânt să cucerească piaţa
Când moarte le ridică sus paiaţa ei spun că nu e moarte, nu-i destul
Să crape doar câţiva, vor o grămadă,
Se simt mai aroganţi simţind cireadă
De adevăruri măsluite-absurd la un subsol,
Stăm mârâind cu sufletul mai gol
Dar colmatat de scurtele mesaje,
Livrăm prin click lubrice bagaje şi semnul că e tot subînţeles,
Ne punem abţibild de patrioţi la mers,
Dar totul de prin Rai a fost cules, doar un cotor de măr
E aruncat din când în când ca semn
De şarpe dedicat solemn să ne educe până la galaxie,
Licenţioşi vrem drepţii pe tipsie, să nu mai strige
Feriţi-vă de boală, nu vrem perfuzii la orizontală,
Suntem năucii cu prea multă şcoală ce admirăm doar greierii,
Furnica, ea-i nimica, noi vremun semn de haită,
Vrem soarta să o sfâşiem cu grijă,
Dar oare ştim?
Destinul când opreşte câte-o birjă
Ne-ntreabă cu surâsu-i cam banal:
Unde vrea domnul: la bal sau la spital?!

Vizualizări: 21

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Admirație.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->