Orfeu cântă tot acolo

Lângă Styxul

Peste care luntraşul

Face naveta într-o hipnotică râvnă,

Cântă aceeaşi dramă, aceleaşi note,

Aceleaşi sunete

Care împing luntrea uşor dincolo,

Unde se aud sinistre urlete...

Vine luntraşul

A câta oară?

Orfeu,

Pentru bunul Dumnezeu ori zeu,

Dar ce mai ştiu eu?

N-auzi

De secole răcnetul de câine?

A pagubă, a pustie?

N-auzi lugubru strigă nu o gură, trei!

Nu vrei

Un pic de tăcere?

Ţi-am adus o mie de fecioare

De ce oare

Ce soarta blestemată

Chiar să nu se ridice

Nici una la rangul de Euridice?

Auzi?

Mă asculţi?

Nu se poate!!!

Urlet îngrozitor(de luntraș)

Infernul zgâlţâind uşor!

Vai, cum de nu am priceput

Eşti surd!

Ce soarta de Sisif sau mai curând

Ce idiot,

Să nu observ de loc!

Vezi, eu am vrut să rămâi aici şi poate

Scăpat fiind

Din ghiare de menade

Hades se va îndura, aşa a fost

Dar totul Orfeu a avut vreun rost?

Poate doar că atât de frumoase fecioare

Fie-mi chinul etern,

Le-am scăpat de infern,

Dar dacă ele să trăiască

De ce un cerber să înnebunească?

Hai, dă lira, suie în barcă,

Aşa, uşor,

Ah, ce linişte, o simt

Cum îmi mângâie obositul trup!

Să plutim,

Încet, nefiresc,

Neîntrerupt,

Azi nimeni să nu vrea Styxul a-l trece

Dacă poate

Îl rog să înoate!

Vreau să aud

Cum toate în juru-mi dorm,

Cum timpul impecabil se năruie

Şi după mii de ani

Cerberul sforăie!

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 130

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Toată admiraţia pentru aceste versuri!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->