Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

partea III

-Eu când o să fiu mare o să fiu ca lebăda! zise Oana.
-Și eu o să fiu! repetă Dana, în urma ei repede.
-Ce proaste sunteți! O să fiți pline de pene , câh...și n-o să vă mai puteți juca cu păpușile și atunci îmi vor rămâne mie și pot să le tai părul că voi n-o să mai puteți zice nimic... Da , da faceți-vă lebede ! E mai bine , e mai frumos...
-Ce știi tu săriră fetele amândouă gata de război.
-Bunico! strigă baiatul speriat.
-Ia, gata, fiți cuminți că nu vă mai spun nimic!
-Suntem bunico! Răspunseră trei glazuri tremurânde.
Bunica văzându-i liniștiți se ridică să mai arunce un lemn în sobă. Viscolul se întețea afară iar zăpada parcă dansa în brațele lui, un dans haotic acoperind cu fustele-i răsfirate orice forma, nivelând totul , reducându-l la o mare de alb...
-Bunico, da' unde s-a dus lebăda?
-Bunico, da' se mai întoarce?
-Bunico, da cum o va găsi haiducul?
-Ei, dragele mele aveți răbdare! Zise bunica luând două guri de apă dintr-o cană, după care umplu o crăticioară s-o pună pe sobă la fiert pentru un ceai.

Ce s-a-ntâmplat? Asta ce-a fost?
și-l prinsă deodat' mirarea
Atâtor zile fără rost când haiducea pe nouri zarea.

Întors la ceruri astrul mândru vru să uite de-ntâmplare,
Dar poți uita oare de cântul ce te-a cuprins în încântare?

Confuz stătea-n a Lunii umbră privind pierdut în infinit,
Nu-nțelegea ce i se-întâmplă,
haiducul s-a îndrăgostit.

Neliniștit se-ntoarse iară în pădurea fermecată
Dorindu-şi să se facă seară s-o vadă pe frumoasa fată.

Ea, era visul lui ascuns pe care nu știa că-l are
Fior în inimă pătruns fără să pună vreo-întrebare.
.....
În vremurile de demult când pe pământ trăiau titanii
Când tinerețea stăpânea iar oamenii își uitau anii.

M-ai pe la răsărit cumva trăia-ntr-o țară-ndepartată
Cu barba sură fără vârstă un rege ce avea o fată.

Frumoasă cum niciuna nu-i și nu va fi alta vreodată
Mândra Lebădă Fecioară de un blestem era legată.

Dar timpul şi-a uitat măsura rămânând în așteptare
Poveștilor neterminate să le găseasc-o rezolvare...

Fiică a regelui cu Luna sub greu blestem fiind născută
Era femeie doar când lumina Lunii pe trup i-era căzută.

Născută între două lumi revendicată de-amândouă
Trăia la margini de genuni cu viața împărțită-n două.

Nimic nu poate fi mai greu decât blestemu-a două lumi,
Nu ești nici om nu ești nici zeu, nu poți doar una să ți-o-asumi!

Nimic nu e mai greu de dus decât blestemul de la stele
Când haina penelor ți-au pus să zbori când nu le vezi pe ele.

va continua
de Gabriela Mimi Boroianu

Vizualizări: 162

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Asta rămâne !descrie exact o secvența din baladă de mai târziu!
Asta rămâne!descrie exact o secvența din baladă care vine mai târziu!

Frumoasa legenda!

Cu mare drag am citit...Minunată baladă!

Mulțumesc draga mea! Te îmbrățișez!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->