Zile de naştere

                "Dacă , pentru a face știință  îți este suficient să fii un creier, fiind elocventă sintagma " brain drain- fuga creierelor" spre Occident, în viața duhovnicească se cere simțire a inimii, cultivate prin practicarea rugăciunii."-Arhimandrit Sofronie Saharov/ 3/ 

                Totul nu se poate realiza doar la nivel psihologic, ci întru Duhul Sfânt, Care printr-o Cincizecime personală, revelează rugăciunea, pe măsură ce se naște în inima ta  pocăința. Știința experimentală nu dă cunoașterea veșniciei. Ea aparține formei vremelniciei și întinderii existenței. Cunoașterea prin credință este intuitivă, suprafirească, o descoperire a realităților de Sus.

                În cărțile anterioare  am vorbit pe larg inclusiv de rolul intuiției/7-9/.  Filosoful și omul de cultură Henri Bergson laureat Nobel, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea ne vorbește pe larg de rolul intuiției în absolut toate domeniile, inclusiv în filosofie sau știință  

               Arhimandritul Sofronie, în lucrarea  relativ recent publicată la noi în 2014,  arăta că:" slujirea științei adusă omului se sfârșește odată cu sfârșitul istoriei noastre pământești, dar cunoașterea  omului prin credința  în Dumnezeu,  este așa cum s-a arătat mai sus.  Credința este o duhovnicească intuiție,  căreia, în afara judecății discursive, i se dezvăluie realitățile lumii nevăzute", spune tot Sofronie.

             Iată că intuiția poate fi duhovnicească. Pentru aceasta, mintea omului se coboară în inimă, pentru a cerceta acolo, la Citadela Lui Iisus, așa cum se întâmplă și la rugăciunea inimii.

             Procesul nu este util invers, prin urcarea inimii în minte, cea care   întunecă mintea astfel la rugăciune. Este și un act de smerenie să pleci capul, să apropii bărbia ta de inimă, la fel cu momentul când intri în biserică.  

             Se deschide astfel  linia cea mai scurtă între minte și inimă. Judecata noastră discursivă, cu  noi  înșine,  este importantă, dar nu suficientă, ca să trăim  în exercițiul credinței în Hristos. 

            Încurcă cumva duhovnicia științele sau nu? se întreba Arhimandritul Sofronie. 

Răspunsul,  spunea acesta  este pe de o parte în distincția vocațională  a celor două demersuri , cel științific și cel sufletesc, iar pe de altă parte  din modul de așezare a priorităților noastre.

           Viața duhovnicească ne plasează în planul antropologic uman, mai sus decât orice preocupare personală din registrul cunoașterii naturale.

           Un exemplu prezentat de  Sfântul Siluan Athonitul, dat și  de Arhimandritul Sofronie /6/, este că:"dacă un om duhovnicesc se va întoarce către știință, părăsind viața nevoinței, acesta va dovedi un potențial mai mare pentru aceasta, decât acea persoană  mai puțin dăruită duhovnicește". Interesantă afirmație! 

           Tot Sfântul Siluan  mărturisea  faptul că:" fiii acestui veac sunt mai înțelepți decât fiii luminii",la fel  și apostolul Luca Capitolul 16, versetul 8 din Evanghelia acestuia.

           Petrecerea omului rugător este mai mare decât cea a omului științific cugetător, se afirmă mai departe.

          Iar, dacă mintea contemporanilor inteligenți nu poate nici măcar câteva clipe să se țină în cele veșnice, atunci cine trăiește într-o formă mai înaltă?"spun și arhimandritul Sofronie în "Convorbirile sale duhovnicești "din 2004 și  Pr. Dr. Răzvan Ionescu,  care a fost și în Athos și la Frăsinei.

            Încă de tânăr, atras de lucrările marilor fizicieni și chimiști laureați Nobel,  am căutat să citesc inclusiv cărțile lor de filosofie. 

           Exemple mi-au fost savantul Erwin Schrὅdinger, cu descoperirile sale, dar   și lucrarea  filosofică  cu titlul" Fizica cuantică și reprezentarea lumii" a lui Max Planck .

           Ultimul  încercase să descrie situația științelor fizice, după cum afirma, tocmai cu scopul de a da un exemplu util asupra modului în care socotea activitatea științei, care   

          spunea el, este un element important al umanismului. Aici,  fizicianul se apropia evident de antropologie, de om. 

          Tot el afirma că:" sinteza cunoștințelor științifice nu constituie scopul ultim al științelor, iar problema antropologică este afirmată deja ca fiind țelul superior."

          Este un fapt observat de mine inclusiv actual, odată cu participarea  activ la discuțiile de acum câțiva ani  cu savantul  francez Jean Stoune,  autor a numeroase lucrări, prezentat în cartea mea din 2017 cu titlul  "Vindecare prin scris"/9/. 

         Conform cu unii dintre  actualii premiați Nobel  în fizică sau chimie s-au corelat  eronat rezultatele lor în domeniul științific și filosofic cu teorii, inclusiv ale lui Jean  Stone, care nu pot fi  extinse de la microcosmos la macrocosmos,  sau prin asimilarea vidului fizic din univers cu  neantul.

         Discuțiile purtate la acel moment cu această importantă personalitate franceză  au dus la astfel de  afirmații ale auditoriului, compus mai ales din fizicieni sau chimiști, filosofi, teologi, etc . 

        O analiză importantă care poate duce la înțelegerea parțială a rolului rugăciunii în viața omului este legată de mărturisirile Arhimandritului Sofronie, privitor la faptul că i-a fost dat să trăiască mai multe feluri de lumină și de lumini.

          A fost vorba spune acesta ,de:" lumina insuflării artistice, care izvorăște din frumusețea lumii văzute, lumina contemplării filosofice, care se preschimbă într-o experiență mistică, lumina cunoașterii științifice,a cărei vrednicie este întotdeauna neapărat relativă, ispita arătărilor luminoase, aduse de duhuri vrăjmașe, și întoarcerea sa la Hristos ca fiind Dumnezeu desăvârșit, luminat fiind de Lumina fără de început.

        Nu toți oamenii dețin aceeași putere, capacitate  de a expune în cuvinte experiențele lor duhovnicești ,spunea mai departe  Arhimandritul Sofronie/4/.

        Un exemplu  îl constituie  Sfântul Apostol Pavel, apostolul neamurilor, ucenicul lui Gamaliel. Siguranța mărturiei sale duhovnicești este de ne egalat. 

        Cât suntem de permeabili la cele expuse mai sus, ne-am putea întreba de aceasta , pe bună dreptate.

         Zbuciumul adevărat al sufletului omului, uneori mai discret, dar infinit mai nobil, cel al vieții sale duhovnicești este opus spectaculosul fizic, pe care instrumentele tehnice contemporane îl fac cunoscut, prin forța imaginilor, cu o sugestie specifică poeticului, prin construcții metaforice precum: "peretele vremii" sau " pragul întinderii".   

         Trebuie să ai   stofă de artist, chiar în domeniul științei, face  o remarcă  interesantă  Pr. Dr. Răzvan Ionescu în cartea sa recentă /1/. 

         În viața duhovnicească, dacă nu înțelegem  ceva, să nu îi lepădam  cuvântul, ci doar să îl încredințăm  Proniei Lui Dumnezeu, care lucrează prin primirea cuvântului duhovnicesc ,dincolo de capacitatea de înțelegere a momentului, spunea  Arhimandritul Sofronie . 

Bibliografie

  1. Răzvan Ionescu, "Duhovnicie și știință în teologhisirea arhimandritului Sofronie Saharov", Editura Apostolia, 2019,
  2. Sofronie Saharov,"Nașterea întru Împărăția cea neclătită" , Editura Reîntregirea , Alba Iulia, 2003,
  3. Sofronie Saharov, "Cuvântări duhovnicești "–volumul I , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004,
  4. Sofronie Saharov, "Cuvântări duhovnicești"–volumul II , Editura Reîntregirea , Alba Iulia, 2004,
  5. Sofronie Saharov, "Vom vedea pe Dumnezeu cum este", Editura Sophia , București , 2005,
  6. Sofronie Saharov, "Taina vietii crestine", Editura  Editura Accent print Suceava, 2014, 
  7. Mircea Florin Caracaș, "Drumul inimii către lumină", Ediția a I-a, Editura ePublishers, noiembrie 2017,
  8. Mircea Florin Caracaș,  "Memoria iubiri "i, vol I si II, editura EIKON, martie 2019, 

Mircea Florin Caracaș, "Vindecare prin scris ", Editura EIKON, noiembrie 2017.

Vizualizări: 23

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->