Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine


Există în Cambridge un pod peste râul Cam ce se numeşte Podul Matematic sau Podul lui Newton . Legenda spune că acest pod realizat din bârne de lemn ar fi fost creaţia lui Isaac Newton şi că a fost construit astfel încât bârnele să se susţină unele pe altele, fără să fie nevoie de niciun cui.
Tot legenda spune că podul a rezistat până când nişte savanţi curioşi, după vreun secol, l-au demontat pentru a-i afla misterul şi, desigur, la remontare, a trebuit să fie prins în cuie pentru că „şmecheria” nu a mai ieşit.
Mai deunăzi se făcea public rezulatul unui sondaj de opinie care oferea un top al personalităţilor care au avut cea mai mare influenţă în dezvoltarea omenirii. Isaac Newton era pe primul loc, pe locul doi, Isus Cristos. Nu se mai ştie cine era pe locul trei şi dacă şi acea persoană ar fi putut să lege lucrurile fără cuie, că primii doi.
Oricum, pentru marea masă a celor care nu pot face minuni, este nevoie de acest simplu, banal şi indispensabil obiect: cuiul.

Tudor Arghezi - Cuiul

Într-o vreme la-nceput
Si-ntr-un leat nemaistiut, 
Care, nu pot sa însemn, 
Casele erau de lemn.
Si ulucile de scînduri, 
Ca si azi, întinse rînduri, 
Puse strîmb si cap la cap
Si proptite cu protap.
Dar zburau cu fiecare
Vînt mai tare, 
Case, garduri si patule;
Si în timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai împrastiate
Si-ncepea din nou si iar
Truda muncii în zadar.
Ca sa scoli din clatinare
Iarasi doagele-n picioare
Si din nou sa le anini
Cu te miri ce radacini.

Nazdravan, cum altul nu-i
Un baiat al nimanui
Nascoci, atunci, un cui.
Si l-a scos si aratat.
Cuiul nou o saptamîna
A umblat din mîna-n mîna.
A fost strîns si pipait, 
pus pe limba, mirosit, 
Nici-un om nu întelege
Cuiul teapan cum sa lege, 
Fara funii si curele, 
Scîndurile între ele.
Nazdravanul si golanul
Îl înfipse cu ciocanul.

Zice unul: “- Dragul meu, 
Asa cui faceam si eu, 
Poate chiar mai dichisit, 
Însa, vezi, nu m-am gîndit.

Vizualizări: 234

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Două cuie - Marcel Vasilache

N-au fost de-ajuns doua cuie sub priviri de hoti
In strigatul multimii pierduta.
N-au fost de-ajuns patru cuie
Sa sape-n inima Mariei genunchiul crucii
Cu tot cu mangaierea ieslei in lacrimi de magi.

N-a fost de ajuns coroana de spini
Sa-mi spele-n val suspinul asteptarii
Cu plans ce-avea sa doara,
Cu buze de otet sa ne adape setea…
Amurg in care tot El sfarsind sa-nceapa iarasi,
Samanta de urmasi spalati cu voaluri albe.

N-au fost de ajuns pocnete de bice
Sa nu-si plece genunchii ca sa cheme
Douasprezece legiuni de ingeri.
Pe-obrazul lacrimii incepuse sa inece
Nisip cu boabe de pacate
Si-n a uitarii mare crucea sa le sigileze.

N-au fost de-ajuns capetenii
Sa poata sugruma tacerea,
Ce cant va izvori odata
Cand lumea o s-o judece,
Iar noi, Mireasa-n pragul rapirii
Pe norii ce-n albastru alta data,
Cuptoare ce acoperi seninul binecuvantarii,
Vor fi atunci covoare de rasete
Caci ne vom strange Mirele in brate.

Povestea cuielor din gard

Este luna august, luna vacantelor, a relaxarii, dupa cum vedeti nu am postat nici un articol de ceva vreme, dar, nu va pot lasa fara povestea chinezeasca promisa in fiecare weekend. Iata povestea cuielor din gard :gardul din spatele casei. A fost odata un baietel suparacios si vesnic pus pe harta. Cu nimeni nu se-ntelegea.
Tatal lui i-a dat o punga plina de cuie si a spus:
– De cata ori iti pierzi rabdarea, sau te certi cu cineva, du-te in spatele casei si bate un cui in gard.
Baiatul i-a promis tatalui sau, ca asa va face si in prima zi a batut 37 de cuie in gard.cuie in gard
In urmatoarele saptamani numarul cuielor batute in gard zi de zi au scazut. A descoperit, ca este mai usor sa se stapaneasca, decat sa bata cuie in gard. In sfarsit a venit si ziua, cand nu a mai trebuit sa bata nici un cui in gard. Atunci tatal lui i-a spus:
– In fiecare zi, cand ti-ai pastrat rabdarea, nu te-ai certat si nu te-ai batut cu nimeni, du-te si scoate un cui din gard.
Baiatul i-a promis tatalui sau, ca asa va face si in prima zi a batut 37 de cuie in gard.cuie in gard

In urmatoarele saptamani numarul cuielor batute in gard zi de zi au scazut. A descoperit, ca este mai usor sa se stapaneasca, decat sa bata cuie in gard. In sfarsit a venit si ziua, cand nu a mai trebuit sa bata nici un cui in gard. Atunci tatal lui i-a spus:
– In fiecare zi, cand ti-ai pastrat rabdarea, nu te-ai certat si nu te-ai batut cu nimeni, du-te si scoate un cui din gard.
Zilele treceau si a venit si ziua, cand baiatul i-a spus tatalui, ca nu mai are nici un cui in gardul din spatele casei.
cuieTatal s-a dus impreuna cu baiatul la gard si i-a spus:
-Dragul meu, tu te-ai comportat foarte laudabil, dar uita-te cate gauri sunt in gard. Acest gard niciodata nu va fi cum a fost inainte! De cate ori spui rautati sau te certi cu cineva vei lasa rani, asemanatoare gaurilor in gard.
Poti sa infigi cutitul in cineva, poti sa-l tragi apoi afara, dar rana va ramane. Indiferent de cate ori ceri iertare si de cate ori chiar esti iertat, urma ranii va ramane pentru totdeauna.
Ranile pricinuite de cuvinte sunt asemanatoare cu cele fizice si chiar daca nu se vad sunt acolo in sufletul celui ranit.
Nu strica o prietenie cu o vorba rautacioasa sau o cearta prosteasca.ciocan

Imi pare rau pentru fiecare cui batut, pentru fiecare urma ramasa si poate, spun “poate”,doar timpul va mai estompa din cicatricea lasata de cui.
Prietenii sunt bijuterii rare, ei te fac sa razi si te incurajeaza. Ei sunt intotdeauna gata sa te asculte, ori de cate cate ori ai nevoie, sa te sprijine si la randul lor si ei isi deschid sufletul in fata ta.
Arata-le prietenilor, de cate ori ai prilejul cat de mult ii iubesti, cat de mult ii pretuiesti!

Asa, nu vei fi niciodata singur, chiar daca prietenii tai sunt departe de tine!

poveste chinezească

Povestea Cuielor on PhotoPeach

Foarte interesant. Felicitari!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->