Zile de naştere

In Grecia, in partea de est a Marii Egee, chiar in vecinatatea coastelor turcesti, se afla insula Lesbos, a treia insula ca suprafata a tarii si a saptea din Marea Mediterana. In capitala insulei, Mytilene, locuiesc o treime din locuitori, in jur de 100.000.

Obisnuiti cu legendele grecesti pe care le intalnesc la tot pasul, oamenii se intreaba inevitabil de unde vine si aceasta denumire, mai ales ca gandul le zboara in zari nu foarte decente. O varianta il prezinta pe Lesbos ca fiind unul dintre fii lui Helios si primul rege al insulei.

Sappho si Alcaeus

Sappho si Alcaeus

Totodata, legenda care sta in picioare, mai ales pentru subiectul controversat, este data de povestea lui Sappho. Sappho este una dintre primele poete ale antichitatii. Aceasta s-a nascut prin anii 600 i.Hr., intr-o familie de aristocrati, s-a casatorit apoi cu un negutator si a avut o fiica, Cleis. A avut o viata linistita, lipsita e griji, astfel a inceput sa se dedice artelor pe aceasta insula.

Sappho era mai degraba "lirista" decat poeta, deoarece poemele sale erau intonate cu acompaniamentul unei lire. Artista si-a compus singura muzica, iar metrul liric a fost rafinat de ea intr-un stil aparte, cunoscut drept "metru safic". Sappho a dat o nota noua, personala poeziei antichitatii, si-a descris intamplarile din dragoste.

Cantecele de iubire si dor, cu femeia in centru, erau toate inspirate din stilul liric al acestei poete. Sappho a fost, de asemenea, responsabila de educarea unor fete care erau interesate de arta. Ea le-a ajutat si iubit si le-a dedicat apoi poeme de dragoste. Acestea au parasit pe rand insula Lesbos ca sa se marite, iar poeta le dedica poezii pentru nunta.

Sappho

Sappho

Poezia sa continea intense note sexuale, erotice, lesbiene, dar in timp ce ea a trait, acest lucru nu a fost criticat, de unde putem intelege ca in acea perioada iubirea dintre femei nu era condamnata ca mai apoi. In secolul XIX Sappho era imaginea dragostei dintre femei, lesbianism si safic fiind doi termeni care vin din personalitatea acesteia. Artista a scris peste 500 poeme, iar din cele 12.000 de versuri adunate au mai ramas doar 700.

Multi adepti ai crestinismului au distrus poeziile safice, in special pe cele incarcate de erotism. Spre exemplu, in anul 380 d. Hr., Sf. Grigoriu din Naziansus, pe atunci episcopul Constantinopolului, a dat ordin ca aceste scrieri sa fie arse, iar Sappho a fos tnumita "tarfa nimfomana".

Ea a fost numita, in dialectul eolian, Psappha. Sappho a fost alungata din tara sa in primele de cenii ale secolului VI i. Hr. si a locuit o vreme in Sicilia, insa dupa scurt timp s-a intors pe insula Lesbos unde a ramas toata viata. Unele legende spun ca aceasta s-ar fi sinucis in cascada de la Leucada, dar sunt considerate mai degraba basme decat reflectari ale adevarului.

Parerile sunt impartite cand vine vorba de viata sentimentala a poetei. In nota ei biografica din lexiconul bizantin Suda, se precizeaza ca fost casatorita cu Kerkylas, un cetatean bogat, iar Ovidiu afirma acest fapt mai incolo. Legenda spune ca Sappho a devenit misandra fiind abuzata de sotul ei si a inceput astfel sa dezvolte relatii cu femeile.

Scoala pe care aceasta o conducea se numea "Casa Muzelor" si era mai degraba o asociatie, un fel de scoala de muzica si poezie dedicate Afroditei. Pentru ca interesata de acest aspect cand venea vorba de tinerele femei, amintim din opera poetei elene, cateva versuri dedicate unei "femei needucate":

Cand vei fi murit, vei zace pe veci, fara ca cineva sa-si aduca aminte de tine;

tu n-ai avut niciodata parte de trandafirii Pieirii;

fara renume aici, tot asa vei ramane si in Hades, ratacind incolo si incoace printre mortii necunoscuti.

Iubirea sa pentru Phaon, o alta poveste cusuta cu ata alba, a fost relatata in perioada mortii poetei.

Sappho - pictura

Sappho - pictura

Cunoscuta drept "a zecea muza", multi greci puneau opera poetei langa cea a lui Homer. Ea isi asocia emotiile cu natura si universul, iar apa, focul, stelele sunt amestecate cu nelinistea sau veselia sufetlului sau. Subtilitatile fine din poezia ei ii dadeau tente moderne. La noi, poetul care a incercat sa scrie versuri in metru safic a fost Mihai Eminescu.

Poeziile sale au, dupa cum am spus, o tematica pur feminina, iar muzica si dansul reprezinta motive cheie. De asemenea, a compus si imnuri corale.

Ordinea cuvintelor din aceste poezii era foarte interesanta, totul parea atat de firesc, iar lipsa epitetlor bombastice oferea poeziei o naturalete inedita. Daca s-ar compara Iliada si Imnul safic, observam ca de multe ori astfel de invocatii catre divinitatile ce protejau iubirea si fecunditatea, reprezentau o practica frecventa in creatiile lirice din vechea Grecie.

Prima strofa a imnului safic

Afrodita, fiica lui Zeus, vicleana

Tu din tronul tau scaparand lumina,

Nu ma frange in chinuri, te rog, stapana

Nici in aleanuri

Sappho era o femeie simpla, delicata, una care nu tolera violenta, iubea pomii inverziti, bolta, cereasca, aurul, luna si nu concepea sa desparta notiunea de frumos de cea a binelui.

sursa: roportal

Vizualizări: 1442

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Prima mare poetesa a lumii, legendara Sappho (uneori scris Sapho) din Lesbos (Grecia) trezeste noi pasiuni. În primavara acestui an a fost deschisa cea mai ampla expozitie de artefacte specifice epocii când a trait frumoasa femeie (613-570 î.Ch.) si pe care Platon a numit-o "a zecea muza".

Fiica a unor bogati producatori de vinuri, Sappho a ramas orfana la 6 ani si se pare ca s-a maritat vremelnic cu Cercylas, un cetatean de vaza din Lesbos. Pe când avea 36 de ani, Sappho a ramas vaduva si de atunci nu s-a mai casatorit. Unde începe legenda care a facut-o celebra? Unele cronici vorbesc despre activitatea ei literara si înclinatiile ei sexuale deviate spre femei. Dar exista si însemnari cu privire la relatiile ei amoroase cu barbati; mai mult, se pare ca si-ar fi gasit sfârsitul (aruncându-se de pe stânci în mare) din cauza ca poetul Alceus i-a refuzat dragostea. Întrebarea-cheie pe care si-o pun istoricii si filologii englezi, într-un studiu publicat la Oxford University, se refera la paternitatea poemelor sale - cu versuri lungi dar metrica impecabila, dedicate iubirii si femeilor în special. Exista certitudinea ca cele cinci carti care ne-au parvenit si despre care se spune ca au fost scrise de Sappho (pe pergament) sunt reproduceri ale poetilor Aristophanes bizantinul si Aristarchus din Samothrace, facute abia în secolele II si III î.Ch. Pe ce baza?
Cronicile spun ca poetesa din Lesbos se specializase în a compune versuri ocazionale (pentru casatorii si nasterea unei fete). Ea a fost si initiatoarea unui fel de cenaclu, prin care întretinea dragostea pentru literatura a tinerilor. Marea expozitie din acest an (organizata la Lesbos) a dorit sa excluda orice îndoiala asupra operelelor sale, din care s-au inspirat Horatio, Ovidiu etc. Dar de ce exigentul si usor misoginul Platon n-a vazut-o ca atare, ci numai ca pe o "irezistibila zeita muritoare"?

“A muri este un rău, altfel Zeii, care au dorit aceasta, ar muri si ei.“ (Sappho)



Sappho si fata cu diadema violet de Corina Chirila


Invocaţie către zeiţa Afrodita

Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană
Tu din tronul tău scăpărând lumină,
Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână
Nici în aleanuri.

Zeiţa: "Cine te supără? 
Persuasiunea pe cine vrei să convingă? 
În curând cea care fuge acum de tine te va urmării, 
şi, dacă nu te iubeşte, te va iubii."

poezie de Sappho



Fata nemăritată de Sappho [Sapho ]

E ca un măr aşezat
Rumen la marginea crengii,
Parcă uitat de toţi oamenii.
Nu l-a uitat însă nimeni
Doar că nu pot să-l ajungă

Din opera lui Sappho

,,Cine este frumos, este frumos pe dinafara. Cine este bun nu va intarzia sa devina  si frumos,,.


,,Mi se pare intocmai la fel cu zeii
Omul care chiar dinainte iti sade
Si de aproape dulcile soapte iti soarbe
Capul plecandu-l si surasul fermecator  ti-admira"


Mai jos sunt versuri pe care  Sappho le-a scris pentru Attys, o eleva ce a parasit-o in favoarea rivalei sale Andromeda


"Nicicand pe dulcea Attys nu voi mai revedea-o

Mai blanda imi pare moartea decat asa o soarta

In clipa despartirii vedeam cum plange biata

Spunand: Eu plec. Si-atata-i de dureros sa pleci

I-am zis: Mergi fericita, nimic nu dainuieste

Dar aminteste-ti pururi ce mult mi te-am iubit

Tinandu-ne de mana in noaptea  inmiresmata

Mergeam pe la izvoare sau ne plimbam pe iarba

Un lung sirag facusem din flori sa-l porti la gat

Verbina, trandafirul si frageda zambila

Se impleteau pe sanu-ti frumos aromitoare

Iti era fraged trupul si uns cu scump balsam

Sedeai deci langa mine, atata de duios

Si roabe-ti iscusite-ti dadeau acele lucruri

De arta nascocite si dulce moleseala

Ce le fac mai frumoase pe fetele din Ionia…"


© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->