Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Informaţii

psihologie pentru toti

viata este ce ai trait,ce iti amintesti ca ai trait si cum ti-o amintesti pentru a povesti.

Membri : 42
Activitatea Recentă : Ian 25, 2019

creierul uman si capacitatile lui

Forum de Discuţii

Interactiunea cu femeile scade capacitatea intelectuala a barbatilor

Începută de Lenuş Lungu. Cel mai recent răspuns de Alex Voicu Oct 27, 2018. 21 Răspunsuri

Interactiunea cu femeile ii poate lasa pe barbati „afectati cognitiv", cu alte cuvinte, capacitatea lor intelectuala va scadea in apropierea femeilor, efectele cele mai persistente fiind detectate la…Continuare

Cuvinte cheie : intelectuala, a, barbatilor, capacitatea, scade

secretul creierului

Începută de Lenuş Lungu. Cel mai recent răspuns de Alex Voicu Oct 27, 2018. 7 Răspunsuri

Universul manifestat material este dual. Pentru intuneric exista lumina, pentru rosu exista verde, pentru cald exista rece – totul tine de sistemul de referinta al observatorului. Dualismul este…Continuare

Cuvinte cheie : cerebrale, emisfere

Cum sa ne schimbam efectiv viata, simplu si practic. Cum sa ne vindecam de boli si dependente. Interviu cu Dr.Joe Dispenza.

Începută de Suzanita_liliana. Cel mai recent răspuns de Suzanita_liliana Apr 16, 2015. 1 Răspuns

 Doctorul Joe Dispenza este unul dintre cei mai populari protagonişti ai filmului „What the…Continuare

Panou de comentarii

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al psihologie pentru toti !


INACTIV
Comentariu publicat de Gabriela Ene pe Octombrie 9, 2010 la 9:21pm


Uitate pe nedrept, trecute sub tacere de dezinteresul majoritatii cercetatorilor, pe teritoriul Romaniei exista nenumarate zone unde realitatea este invinsa de paranormal si unde taramurile se contopesc in soapte de legende, mistere si povesti incredibile. O parte a acestora sunt amintite mai jos. Ordinea in care sunt prezentate este absolut intamplatoare, nu am incercat sa alcatuim un top. La urma urmei, nu exista termen de comparatie intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat sau blestemat pamantul romanesc.

Polovragi – Adevarata pestera a lui Zamolxis?


Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii “Poleo” unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul “Memento mori”.Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.
Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea - lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.

Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.

Sinca Veche & enigmele bisericii din stanca


Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani. Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.

Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?
Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca singura, neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii…

Blestemul comorilor din Baragan


Pentru majoritatea romanilor, Baraganul nu este altceva decat o campie nesfarsita unde iarna musca viscolul, iar vara soarele arde ucigator. Insa, foarte putini oameni cunosc suita de mistere care invaluie oceanul de campie dintre Marea Neagra, Carpati si Dunare, un taram evocat deseori de Panait Istrati si Fanus Neagu. Conform legendelor locale, in pamanturile campiei se afla ingropate numeroase comori pazite de blesteme crunte. Undeva intre Calarasi si Lehliu se gaseste satul Dor Marunt, celebru nu demult pentru frumosii armasari care alcatuiau cea mai mare herghelie de cai de rasa din Baragan. Aici se afla, insa, ingropate si comori stravechi strajuite de flacari ireale, de un albastru nelumesc care danseaza in puterea noptii pe necuprinsul campurilor.

Celebru in acest sens este locul denumit La Movila, unde, inainte de Revolutia din 1989, un satean a descoperit in timp ce ara, un ulcior plin cu bani de aur. Fire marinimoasa, localnicul i-a impartit frateste cu ceilalti sateni. Nu a durat mult pana cand despre aceasta isprava a aflat si Militia, care s-a autoinfintat si a confiscat taranilor toate monedele gasite.
Soarta blestemata a comorilor este intarita de povestea lui Gheorghe Prepelita, un satean care a descoperit peste 100 de monezi de aur. Prepelita nu a suflat un cuvant, dar satenii vedeau cum neamul lui isi construieste case si grajduri noi, se imbraca scump, isi cumpara turme de oi si vite. Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepelita se arunca fara motiv intr-o fantana. La cateva saptamani dupa, ginerele sateanului are aceeasi soarta, pentru ca, peste un an de zile, fiica lui Prepelita sa se spanzure de aceeasi fantana.

La fel de sinistru este - spun legendele - si blestemul comorii lui Pintecan, un alt satean care a gasit un butoias cu galbeni de aur ingropat la radacina unui nuc. In noaptea imediat urmatoare, “norocosul” Pintecan aude in vis o voce care-i porunceste sa construiasca o biserica pe locul unde a descoperit banii sau il va ajunge blestemul comorii. Dimineata, Pintecan a ignorat visul, grabit sa se imbogateasca. Si-a impartit comoara in familie si s-a apucat de afaceri prospere. La doi ani de la eveniment, cand se intorcea acasa si-a gasit baietelul de doi ani spanzurat intre gratiile de la patut. In noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeasi voce care l-a avetizat ca daca nu face biserica, va fi lovit de necazuri si mai mari. Socat, omul a construit cea de-a doua biserica a satului, care este vizibila si astazi.

Fantomele de pe Dealul Luncanilor


Undeva in inima Moldovei, intre orasele Iasi si Pascani, se fla satul Sarca din care se poate ajunge in comuna Luncani. Faptele stranii petrecute aici avertizeaza orice drumet care vrea sa plece la ceas de seara spre Luncani. Mai ales daca drumetul este un om bun cu inima curata, deoarece fantomele pripasite in aceste locuri, pandesc in special pe cei cu suflet bun. Stau marturie in acest sens, intamplarile inspaimantatoare prin care au trecut destul de recent oameni precum Elena Surugiu, Petruta Muscalul, Maria Piper si altii.
Salasul fantomelor din zona este cantonat undeva la captul unui iaz secat, unde - conform povestilor - oamenilor le apar stafii care-i urmaresc cale de 3 kilometri pana in satul Goesti. Batranii povestesc ca in locul blestemat au fost ingropati fara imparatasanie si lumanare multi soldati ucisi in 1917, in decursul primului Razboi Mondial. Astfel se explica de ce zeci de drumeti spun ca au vazut odata cu caderea noptii, siluete translucide, albe si tacute care pluteau alaturi de ei, intotdeuna pe partea dreapta a drumului. Batranii spun ca soldatii-fantome, care acum sunt prinsi intre lumi, stafiile lor aparandu-le in special oamenilor cu suflet bun si copiilor, asteapta ca pe dealul Luncanilor sa se faca o slujba de pomenire a sufletelor si o sfintire a locului.

Costesti, locul unde duhurile dau cu pietre


Localitatea Costesti din judetul Arges a figurat acum cativa ani in toiul dezbaterilor specialistilor in paranormal. Cazul in sine a fost observat si filmat de numerosi martori oculari, ceea ce-i da un plus de credibilitate. Totul a inceput in noaptea zilei de 20 martie 1997, cand asupra casei familiei Panait Draghici s-a abatut din senin o ploaie de pietre de diferite dimensiuni, in urma careia atat proprietarii, cat si vecinii lor s-au ales cu o spaima sora cu moarte, precum si cu acoperisurile distruse si ferestrele sparte. Dupa prima seara “paranormala”, ploaia de pietre a continuat a doua zi, tot la lasarea serii. Pana in noaptea de 24 martie, inainte de sarbatoarea de Bunavestire, intamplarea s-a repetat consecutiv in fiecare seara, politia locala din Costesti rezumandu-se la a observa ciudatul fenomen alaturi de tot satul, dupa care a intocmit un raport de pagube si distrugere fara faptas. Dupa Bunavestire, ploaia de pietre a incetat brusc. Linistea a durat doar pana pe 29 august 1997, cand tirurile de pietre aruncate de maini invizibile au reinceput mai violent decat in primavara. Oamenii au apelat la Georgica Cretu, preotul paroh din Costesti care a venit in casa lor chiar in timpul unei ploi de pietre pentru a citi cu glas tare Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Spre surprinderea tuturor, pe intreaga durata a slujbei atacul a incetat, pentru a reincepe insa la scurt timp dupa aceea…
Culmea manifestarilor bizare din Costesti s-a inregistrat pe 4 septembrie 1997. In acea zi, mobilele au inceput sa se miste prin casa dintr-o camera in alta, mutate parca de niste carausi invizibili. Peste doar cateva zile, crestinii urmau sa sarbatoreasca Nasterea Prea Sfintei Fecioare Maria. Linistea s-a asternut de atunci asupra gospodariei familiei Draghici. Entuziastii fenomenelor paranormale sunt de parere ca atacul s-a datorat unor demoni sau unor furtuni magnetice. Altii inainteaza ipoteza unui fenomen evident de Poltergeist. Faptasa ar fi fost Achilina Marciuc, o femeie care pe parcursul intregii sale vieti s-a certat cu familia Draghici. Mai mult, in timpul acceselor sale de furie, batrana Achilina arunca cu pietre in casa vecinilor sai. Achilina Marciuc a murit singura intr-o mizerie crunta pe data de 11 august 1987. Se pare ca spiritul neadormit al batranei i-a urat atat de mult pe membrii familiei Draghici, incat a dat cu pietre in casa vecinilor atat in lumea acesta, cat si de pe lumea cealalta…

Poeni, satul blestemat de lupi…


Satul Poeni de la poalele Muntilor Poiana Rusca ascunde niste intamplari care ar face cinste oricarui roman de groaza marca Stephen King. Cazul cuprinde o serie de atacuri ale lupilor indreptate asupra mai multor sateni. O femeie, Maria Sarbu, a fost chiar omorata si devorata de ceea ce, la prima vedere, pare un lup. Insa toti zoologii afirma ca, de obicei, lupii nu ataca oamenii decat daca sunt turbati, ceea ce in povestea de fata este putin probabil. Totodata, in nicio circumstanta lupii nu devin mancatori de oameni, fenomen care se intalneste doar in cazul tigrilor, leilor si leoparzilor. Misterul de la Poeni se adanceste si mai mult daca luam in calcul faptul ca in zona respectiva nu mai existau lupi de peste o suta de ani.
Batranii satului sunt de parere ca faptasul nu a putut fi in ruptul capului un lup obisnuit, ci ca animalul care a atacat oamenii din Poeni a fost un lup necurat, un strigon, cum se spune in aceste parti strigoiului. Cei care au scapat povestesc ca fiara din alta lume arata precum un caine mare, negru cu blana zburlita, care nu lasa urma pe zapada sau prin praf atungi cand fuge, ca si cum ar fi plutit. De asemnea, povestile spun ca aratarea disparea instantaneu daca oamenii apucau sa-si faca semnul crucii sau sa roasteasca o rugaciune. Drac sau suflet neadormit de strigoi, nu se stie exact ce a atacat satul Poeni. Oamenii sunt de parere ca povestea neamului muscat de fiara necurata incepe acum peste doua sute de ani, cand cineva din familia respectiva ar fi omorat un alt satean pentru a-i fura o arma foarte valoroasa. Cel ucis era unicul fiu al unei batrane care in ziua inmormantarii ar fi aruncat in cimitir un greu blestem asupra neamului ucigasului fiului sau.

Balta Vrajitoarelor


Satul Boldesti. Padurea Boldu-Creteasca. Langa Bucuresti, la doar 30 de minute distanta de padurea Cernica, exista o balta blestemata, recunoscuta si temuta inclusiv in prezent de localnici. Ascunsa in mijlocul padurii Boldu-Creteasca, balta este la prima vedere un banal ochi de apa de dimensiuni mai mult decat modeste, cu un diametru de doar 5 metri. In ciuda aparentei obisnuite, se spune ca peticul de apa este inconjurat de forte din alte lumi si este loc de manifestari inexplicabile.
Faima baltii este demult cunoscuta de vrajitoarele tiganci care se aduna din lumea intreaga aici, in prejma noptilor de Sfantul Gheorghe, Sanziene si Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca se deschid temporar portile spre celelalte taramuri. Balta este un loc al puterii transmis din generatie in generatie in randul vrajitoarelor. Se pare ca orice vraja, blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei mici balti ascunse la marginea Bucurestilor se indeplineste negresit. Parca pentru a adauga un miez de adevar in povestea vrajitoarelor, exista oameni care au observat in preajma baltii o serie de fenomene ciudate precum fulgere globulare si furtuni iscate din senin in perimetrul restrans al baltii. De asemenea, numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, caini sau pisici) refuza sa bea apa de aici, preferand parca sa moara de sete decat sa se adape din balta.

Balta, care are o adancime de doar un metru si jumatate, nu seaca, nu se mareste, nu se micsoreaza niciodata - indiferent daca este seceta sau ploua abundent. Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a nu avea fund: oamenii din zona spun ca au aruncat in ea un bolovan greu de 20 de kilograme. Acesta ar fi disparut fara urma in doua saptamani…

INACTIV
Comentariu publicat de Gabriela Ene pe Octombrie 5, 2010 la 2:00pm
Hipocrate despre personalitate si temperament

Tipuri de personalităţi

După tipul de temperament, care vă reamintesc ca este ereditar, deosebim: tipul de personalitate colerică, tipul de personalitate sangvinică, tipul de personalitate flegmatică şi tipul de personalitate melancolică.

Indivizii cu personalitate colerică se caracterizează prin manifestări inegale, atitudini extremiste, trecând cu uşurinţă de la entuziasm la pesimism, de la activism debordant la abandon. Pentru că acţionează cu toată energia de care dispune la un moment dat, fără a-şi doza eforturile în funcţie de mărimea dificultăţilor sau a obstacolelor, curba randamentului la coleric are numeroase neregularităţi prin intersecţie cu curba oboselii. Neliniştiţi, agitaţi, plini de elan, colericii acţionează sub impulsul momentului, fiind oamenii marilor iniţiative şi având o mare capacitate de mobilizare proprie si a altor persoane. Din cauza oboselii şi a plictiselii survenite prin scăderea caracterului de noutate al acţiunilor întreprinse, colericul abandonează activitatea înainte de o finaliza. Din acest motiv, este necesar să fie însoţit de persoane echilibrate, care să preia şi să ducă la bun sfârşit lucrul început. Surprinzător prin ceea ce face, colericul dovedeşte în ciuda caracteristicilor sale temperamentale, multa răbdare chiar şi atunci când activitatea îi captează interesul mai mult timp(ca in cercetarea ştiinţifică, de exemplu). Inconstant şi impulsiv, împărţind oamenii în buni şi răi, prieteni şi duşmani, colericul este un factor de stres pentru cei din jur, creând stări tensionale în colectivul de muncă.



Tipul de personalitate sangvinică

Cei cu personalitate sangvinică rezistă foarte bine la oboseală, spre deosebire de colerici. Reacţiile lor sunt rapide şi adecvate stimulilor, semnalelor venite din mediu sau de la echipamentul tehnic, sangvinicii având o bună adaptabilitate şi stăpânire de sine. Acţionează prompt pentru găsirea de soluţii, pentru depăşirea dificultăţilor, dar măsurile luate de ei în acest sens au adesea un caracter de moment, nu sunt de durată şi de profunzime. Se integrează uşor în grupurile sociale, sunt persoane agreabile şi au tăria de a privi adevărul în faţă. Mobil, agreabil, prompt, cu resurse energetice deosebite, sangvinicul reuşeşte cu eforturi mici şi, de aceea, nu este deosebit de perseverent, uneori manifestând chiar o anumită superficialitate în muncă şi în raporturile interumane.

Tipul de personalitate flegmatică

Tipul de personalitate flegmatică are o mare rezistenţă în activităţi, însă întregul său comportament este dominat de inerţie. Reacţiile lui sunt lente, dar adecvate. Înclinat spre meditaţie, spirit analitic şi înzestrat cu multă răbdare, flegmaticului i se pot încredinţa lucrări de anvergură, care se pot realiza în tempoul propriu şi nu presat de termene scurte. Este perseverent până la încăpăţânare în îndeplinirea sarcinilor. Se adaptează mai greu la situaţii noi, preferă lucrurile cunoscute. Sunt lenţi, calmi, meticuloşi, nu ocolesc detaliile şi nu abandonează activitatea până nu ajung la rezultat.

Tipul de personalitate melancolică

Tipul de personalitate melancolică este puţin rezistent din punct de vedere nervos, oboseşte uşor şi este susceptibil la stări depresive în condiţii de suprasolicitare sau de stări conflictuale. Este un excelent muncitor pentru activităţile de rutină, desfăşurate în condiţii cunoscute şi obişnuite, care nu necesită decizii prompte şi reacţii rapide, ei putând desfăşura activităţi de mare fineţe, dar fără presiune exterioară. Are înclinaţie spre analiză, precizie şi minuţiozitate, dar se panichează în faţa unor situaţii noi, faţă de care reacţiile lui sunt lente, nu întotdeauna adecvate şi uneori paradoxale. Trebuie încurajat, chiar prin supraestimarea calităţilor sale, pentru a putea face faţă muncii şi problemelor care apar.

Dupa relaţionarea la mediu, am mai putea vorbi despre tipul de personalitate extravertită, care este expansiv, sociabil, cu tendinţe spre relaţionare si contact, lucrează bine în grup şi preferă mişcarea şi tipul de personalitate introvertită, care este rezervat, liniştit, evită riscurile şi responsabilităţile sociale.

Toate trăsăturile de personalitate menţionate mai sus determină anumite comportamente profesionale



. TEMPERAMENTUL SI PERSONALITATEA
================================

Definitie

Temperamentul se refera la dimensiunea energetico-dinamica a personalitatii si se exprima în particularitati ale activitatii intelectuale si a afectivitatii, cât si în comportamentul exterior: limbaj si motricitate, în conduita.

Temperamentul, ca subsistem al personalitatii, se refera la o serie de particularitati si trasaturi înnascute care sunt importante în procesul devenirii socio-morale a fiintei umane.

Trasaturile temperamentale sunt foarte usor de observat si identificat si în opinia majoritatii specialistilor în domeniu sunt legate de aspectele biologice ale persoanei respective, în special de sistemul nervos si cel endocrin.

Psihologul roman Nicolae Margineanu a considerat ca temperamentul caracterizeaza forma manifestarilor noastre si, de aceea, l-a definit drept aspectul formal al afectivitatii si reactivitatii motorii specifice unei persoane.

Exista mai multe tipologii ale temperamentului, aceasta problema fiind o preocupare constanta de-a lungul istoriei si evolutiei stiintei.

Tipologia lui Hipocrate despre personalitate si temperament
================================================

Prima încercare de identificare si explicare a tipurilor temperamentale o datoram medicilor Antichitatii, Hipocrate (400 î.e.n.) si Galenus (150 e.n.).

În concordanta cu filosofia epocii, care considera ca întreaga natura este compusa din patru elemente fundamentale - aer, pamânt,foc si apa - acestia au socotit ca predominanta în organism a uneia dintre cele patru "umori" (hormones): sânge, flegma, bila neagra si bila galbena, determina temperamentul. Pe aceasta baza se stabilesc cele patru tipuri clasice de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric.

Colericul este energic, nelinistit, impetuos, irascibil, uneori impulsiv si isi risipeste energia. El este inegal în manifestari. Starile afective se succed cu rapiditate. Oscileaza între entuziasm si deceptie, care tendinta de exagerare în tot ceea ce face. Este o persoana foarte expresiva,usor "de citit", gândurile si emotiile i se succed cu repeziciune.Are tendinta de dominare în grup si se daruieste cu pasiune unei idei sau cauze.

Sangvinicul se caracterizeaza prin ritmiciatate si echilibru. Este vioi, vesel, optimist si se adapteaza cu usurinta la orice situatie. Fire activa, schimba activitatile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva nou. Trairile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale si instabile. Trece cu usurinta peste esecuri sau deceptii sentimentale si stabileste usor contacte cu alte persoane.

Flegmaticul este linistit, calm, imperturbabil, cugetat în tot ceea ce face, pare a dispune de o rabdare fara margini. Are o putere de munca deosebita poate obtine performante deosebite mai ales în muncile de lunga durata si este foarte tenace, meticulos în tot ceea ce face. Fire închisa, greu adaptabila, putin comunicativa, prefera activitatile individuale.

Melancolicul este la fel de lent si inexpresiv ca felgmaticul,dar îi lipseste forta si vigoarea acestuia, emotiv si sensibil, are o viata interioara agitata datorita unor exagerate exigente fata de sine si a unei neîncrederi în fortete proprii. Este putin rezistent la eforturi îndelungate. Putin comunicativ, închis în sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Debitul verbal este scazut, gesticulatia redusa.

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe August 23, 2010 la 12:59pm

INACTIV
Comentariu publicat de DOINA pe Iulie 3, 2010 la 4:04pm
TELEPATIE SAU SIMPLA COINCIDENTA?

Dacă putem crede în telepatie, în hipnoză sau în călătoria spiritelor, ne obligăm creierul să aibă trăiri subiective care să ne satisfacă aceste credinţe.
Telepatia, ca de altfel şi hipnoza, sunt fenomene recunoscute de ştiinţă, însă dificil de studiat şi interpretat. Nu avem încă nicio certitudine ştiinţifică
pentru a crede că există telepatie. Însă, în multe cazuri, gândim fără să vrem în mod foarte asemănător cu persoanele de care suntem mai apropiaţi. Aceasta se datorează în mare măsură împrumutului reciproc al modului de a gândi, care ne-a împins să ne selectăm prietenii sau să ne adaptă
m la stilul de a gândi al rudelor sau colegilor. Aşa se face că ne surprindem deseori gândindu-ne la acelaşi lucru şi judecând aproape la fel o anume situaţie. Mai mult, dacă avem o gândire de tip mistic, care implică nu numai credinţ ele sau religia, ci şi atracţia pentru mister, vom căuta în
mod inconştient să găsim dovada telepatiei chiar şi acolo unde nu există

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Iunie 23, 2010 la 11:41pm
bun venit tuturor
 
 
 

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->