Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Ioan Alexandru Brătescu- Voinești prozator. S-a născut în Târgoviște, la 1 ianuarie 1868. Este fiul boiernașului Alexandru Brătescu și al Alexandrei, fiica maiorului pașoptist, Ion Voinescu. Copilăria și-o petrece în mediul patriarhal din Târgoviște și la moșia Brătești. Învață, mai întâi, la o școală primară din Târgoviște, apoi la gimnaziu și liceul ” Sfântu Sava” din București (1879-1883). Urmează o vreme medicina, abandonând-o în favoarea studiilor juridice. Paralel, urmează cursul de logică și istoria filozofiei, predat de Titu Maiorescu. Intră în cercul Junimii bucureștene. Debutează în revista „Armonia” din Târgoviște, în 1883 cu o poezie. După 1890, începe colaborarea la revista ” Convorbiri literare” . După obținerea licenței în 1892, este judecător în București, Pitești, Craiova, Târgoviște; apoi avocat. Călătorește în Anglia, Franța, Italia în tovărășia lui Maiorescu. Colaborează la revistele: „Convorbiri literare”, „România”, Voința națională „, „Făt-Frumos”, „Viața Românească”. Desfășoară o bogată activitate pe tărâm politic. Debutul editorial se realizează în 1903 cu „Nuvele și schițe”. Este un scriitor, prin excelență, citadin, în a cărui proză este prezentă investigația psihologică, relevarea caracterelor, situațiilor, condițiilor sociale, prin mișcarea firească a dialogurilor, toate de o remarcabilă spontaneitate. Se stinge din viață la București, pe 14 decembrie 1946. Opera (selectiv): Nuvele și schițe 1903; Întuneric și lumină 1912; Cu undița 1933; Din pragul apusului 1935. 

GeorgeCălinescu: „Brătescu-Voinești nu e un scriitor mare în termeni absoluți, nu e un poet ca Sadoveanu, dar prin intensitatea atinsă în câteva puncte, prin originalitatea indiscutabilă a 《duioșiei》lui, ce înfățișează o treaptă superioară curatei simțiri etice, ocupă în literatura română un loc remarcabil.”

George Călinescu: ” În aceste schițe din viața sufletească automată, rudimentară a oamenilor cu conținutul sufletesc sărac stă tot meritul lui Brătescu-Voinești. Arta e împrumutată de la Caragiale, cu toată aceea-observare exclusivă a conduitelor verbale, fără capacitatea poeziei directe, fără viziune a naturii și fără limbaj rafinat. Însă schițele au o desfășurare de o economie perfectă, care face ca prin mijloace așa de simple să se capete efecte emoționale atât de durabile.” 

Mircea Zaciu: ” Evocator al dezagregării boierimii patriarhale și a lumii umile, de mici funcționari provinciali. Brătescu- Voinești este creatorul tipurilor de inadaptabili, suflete impregnate de candoare, lezate în contactul cu brutalitatea mediului, incapabile să reziste impactului cu minciuna și justiția.”

@Lenuș Lungu

https://agentiaizvordecultura.wordpress.com/2019/01/02/ioan-alexand...

Vizualizări: 24

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->