Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine


INACTIV
Veronica Oşorheian
  • Feminin
  • Alba Iulia
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare
  • Însemnări publicate pe Blog
  • Discuţii (18)
  • Evenimente
  • Grupuri (5)
  • Fotografii
  • Albume foto
  • Fişiere video

Veronica Oşorheian's Prieteni

  • Mihai Ștefan Arsene
  • Elena Mititelu
  • Sauciuc Mihaela
  • Lenuş Lungu
 

Pagina lui Veronica Oşorheian

Informaţii pentru profil

IESIREA DIN COTIDIAN

Ieşirea din cotidian

 

                                    Veronica Oşorheian

 

            În satele de munte, timpul este drămuit pentru activităţi existenţiale. Fiecare lucru trebuie făcut la vremea lui. Altfel, necazul te înlănţuie şi te biruie. Mai demult, oamenii acestor locuri găseau un anumit mod de a ieşi din cotidian pentru a-şi bucura sufletul. Ieşirile acestea erau, aproape întotdeauna, cu folos. În funcţie de vreme şi de nevoi, sătenii luau parte la câte o clacă.            Eram fetişoară, când am luat parte la o clacă de uns casa lui Alexa Hopiţanul, rămas orfan de la 12 ani. Vecinii au venit cu ideea să-i ungă casa. Ca nepoată a lui Alexa, aveam oarecum şi rol de gazdă. Toamna, ne mutam acolo cu animalele ca să facem gunoi pentru locul pe care l-a primit mama zestre. În acest rol, de gazdă, eram şi eu luată în seamă de feciori. Vreo doi mi-au şi promis că au să mă bage-n jocul mare. Atâta mi-ar fi trebuit! Să afle dascălii. Ş-apoi să vezi muştruluială. Până la urmă tot am primit una. De la domnişoara Leontina Persecă. Măcar n-am fost muştruluită de oricine.  Era prima profesoară din sat cu facultate absolvită la Cluj. Şi-apoi, cu siguranţă, muştruluiala mi-a fost făcută cu cele mai bune intenţii. Să-i fie ţărâna uşoară. Promisiunea cu „băgatul în jocul mare” şi-a respectat-o Ionu lui Toader. S-a întâmplat când mă aşteptam mai puţin. Era iarnă geroasă şi am mers să mă uit la joc. Nepregătită în ţoale faine. Deşi, pentru zilelele de sărbătoare, aveam un pieptar alb, cusut cu flori negre şi câteva mărgeluţe de meşteri vestiţi de pe Valea Bîrgăului. Sub suman, am îmbrăcat o jachetă de molton. Era nouă, dar jacheta asta trebuia purtată în zile de lucru, în nici un caz la joc. Ionu din poveste se apropie de mine, mă invită la joc, eu îl refuz politicos din pricina jachetei, speriată de situaţia creată,         Pe locul pe care s-a răzuit iarba, s-a aşezat lutul gălbui, bălegar de cal, pleavă de ovăz şi apă în proporţii ştiute de săteni. Feciorii duceau apă în găleţi, apoi se descălţau împreună cu fetele şi călcau lutul înmuiat cu apă, îl adunau cu sapele în grămadă şi îl călcau din nou, până devenea o pastă bună de tencuit. Cei pricepuţi tencuiau. Apa era departe, tocmai la George – precisteriu. Aşa l-au poreclit sătenii. Era un om straşnic şi mereu înjura de Maica Precista. Când osteneau feciorii, fetele îi învăluiau în vorbe de duh: „Nu te da, nu te lăsa/ Ţine dreaptă vidăra,/ Că ţi se varsă apa/ Şi nu-i cu ce frământa/ Lutul şi cu balega.” Ţopăind pe grămada de lut, feciorii luau câte o fată la joc şi glăsuiau: „Haida mândră după mine/ După mine ţ-a sta bine/ Lucruri grele nu ţ-oi da,/ La moară nu te-oi mâna,/ De nu-i mére, nu-i mânca.”; sau: „Dacă vrei, mândră să-mi spui/ Câte blide ai prin cui/ Două cu a mâţului/ Unu-n cui, unu' sub pat/ Şi nici unu' nu-i spălat”. Şi altele, şi altele...

            La claca asta a fost adus ceteraş Nechita Z. Bun ceteraş. Era însoţit de prietenii lui buni Iacob B. şi Ion P. – fie-i şi lui ţărâna uşoară. Până către ziuă a ţinut petrecerea. Parcă nimeni nu mai simţea oboseala zilei trecute. Şi numai ce auzeai câte un fecior izbucnind: „Cum o fooost, Necităă! – în timp ce-şi ridica în braţe partenera de joc. Asta însemnând un fel de bis a ultimei melodii. Sudorile curgeau şiroaie, în vânzoleala asta de joc, de bucurie şi de voie bună, iar podelele răsunau sub tropotele feciorilor înfierbântaţi. Strigăturile curgeau una după alta, într-un fel de dialog. Învolburate, poalele fetelor făceau vânt, răcorind aerul colbuit. Şi, când nimeni nu se aştepta, Nechita a tras acordul final. Degeaba au insistat prietenii lui să mai cânte. Le-a spus doar atât: nici un minut nu mai pot sta. Voi ştiţi de ce. Mai ştiau şi alţii. Undeva, în Obcină, îl aştepta dragostea. Cu subînţeles, un glas catifelat şi învăluitor doinea: „Peste deal, peste colnic/ Trece-o mândră c-un voinic/ Voinicul merge cântând/ Şi mândruţa suspinând...” În duminica următoare, la ieşirea oamenilor din biserică, dragostea a primit binecuvântarea înţeleptului părinte Emil.   

     Prima şezătoare la care am fost părtaşă se ţinea tot în dealul acela, în casa lui Grigore Leonte şi Tonica. O casă în stil local, acoperită cu draniţă, cu târnaţ, cu grinzi şi cu podele, cu un cuptor de pâine în casă, un lăiţer lângă masă şi câteva laviţe cu găuri pentru cujăici (furci de tors), scaune şi scăunelul pe care se juca Puricele. Am fost

 

 

însoţită de fratele mai mare – Ştefan şi de pavăza noastră – acelaşi Alexa Avram, fratele cel mic al mamei. În şezătoare mergeau femeile şi fetele din apropiere, cu lucruri de mână de tot felul: cusut, tricotat, croşetat, depănat, dar mai ales cu furca de tors. Aceasta era uşoară, din lemn de molid sau de brad, ale cărei „coarne” făcute din două mlădiţe crescute simetric pe tulpină, erau împreunate când lemnul era verde. Furca era împcistrită (încrustată) de feciori cu motive geometrice. Fusele de tors erau fie simple, fie decorate cu nişte vârste colorate. Unele aveau prâsnele – nişte coliere lejere din lemn care scoteau un sunet discret, când fusele se învârteau. Aş zice – în glumă, nişte avertizoare care făceau zgomot ca să nu adoarmă torcătoarea.

            Feciorii nu aveau oprelişti. Luau şezătorile la rând, după cum îi tăia capul sau după cum îi îndemna inima şi curiozitatea. Nu era lucru de şagă să rupi kilometri de nămeţi, până te dumireşti ce vrea inima. Multă căutare şi zbatere în sarcina feciorilor. Şi parcă tot nu era de ajuns - din moment ce, în unele seri, îi apuca un dor nebun de ducă pe Ilve ori pe Bârgaie. Şi într-o parte, şi în alta era de trecut câte un deal şi poate-o vale... „până la mândruţa-n cale”. S-ar putea să fie adevărat că „dragostea e oarbă” şi „Te duce şi te-aduce/ Până-ţi pune popa cruce”.

            Fetele erau în aşteptarea feciorilor, luau câlţi din caier, îi aprindeau, apoi scuturau smocul de câlţi, să sară scântei. Bărdăuţă se chema şmecheria asta. Dacă ieşeau multe scântei, era semn că feciorii vor veni buluc. Până atunci, fetele se întreceau în cântec şi încercau chei de dezlegare a ghicitorilor cu derută, cum ar fi: Eu pe ea şi ea sub mine, toată ziua o bat bine (opinca); Sună bârna prin copaci, să se-adune boi şi vaci (clopotul); Când îi leg merg, când îi dezleg stau (bocancii); În pădure creşte, peste vale se lungeşte (puntea); În pădure se naşte, în pădure creşte, vine acasă şi ninge pe masă (sita).

            Vrednicia fetelor se aprecia după calitatea şi cantitatea lucrului făcut. Feciorii îşi etalau vrednicia zicând în trişcă, jucând şi tropotind, întrecându-se la strigături, la rostirea proverbelor şi ghicitorilor. Existau două deziderate prin care feciorii îşi etalau forţa bărbătească, perseverenţa, curajul. Primul - să nu ajungă „coadă” în Ciupăruş – jocul în care  feciorii, prinşi de mână, alergau în sens sinusoidal, ultimul din şir ajungând,  de cele mai multe ori, de izbelişte în  cine ştie ce hârtoapă şi, apoi, să reziste la cât mai multe „bătăi la grindă”. „Bătaia la grindă” era un exerciţiu de forţă în care feciorul, prins la grinda din casă, se sălta şi lovea grinda cu fundul, rotindu-şi picioarele 180˚. Asta, zic şi eu probă de bărbăţie! Numai că, nişte fete mai drăcoase (că nu ştiu cum să le zic), nu s-au lăsat mai prejos şi au exersat şi ele proba „bătăii la grindă”. Să nu vă închipuiţi că şi-au pus poalele în cap, prin şezători. Nu, ele şi-au înnodat poala din faţă cu cea din spate şi au bătut grinda din casa lui Mihăilă M. – de la Poieni. Iftinia mi-a făcut mărturisirea şi Veturia mi-a confirmat-o. Că ele erau autoarele. Dacă ar fi făcut demonstraţia prin şezători, mai vedeau ele măritiş. Le mergea „buhul”.

Panou de comentarii (46 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

La 1:31pm on Martie 07, 2020, CIOBOTARIU MARIA i-a dăruit utilizatorului Veronica Oşorheian un cadou...
moderator
Cadou
La mulți ani fericiți!
La 10:07am on Martie 07, 2019, CIOBOTARIU MARIA i-a dăruit utilizatorului Veronica Oşorheian un cadou...
moderator
Cadou
La mulți ani fericiți!
La 12:05am on Martie 08, 2016, Veronica Oşorheian a adăugat un cadou în profilul său...
INACTIV
Cadou
Mulţumiri cu gânduri bune.
La 11:03pm on Martie 07, 2016, Ioan Muntean i-a dăruit utilizatorului Veronica Oşorheian un cadou...
admin
Cadou
Florile Iubirii să vă împodobească viaţa şi să vă vedeţi împlinite toate visele şi dorinţele. LA MULŢI ANI!
La 6:20pm on Martie 07, 2015, Ion Rodica Nicoleta i-a dăruit utilizatorului Veronica Oşorheian un cadou...
INACTIV
La 12:55pm on Martie 07, 2015, Ioan Muntean i-a dăruit utilizatorului Veronica Oşorheian un cadou...
admin
Cadou
Multă pace interioară, bucuria faptelor de viaţă, sănătatea să te găzduiască, prietenii să te găsească, dragostea ta să te iubească. La mulţi fericiţi şi binecuvântaţi ani!
La 3:15pm în Martie 10, 2014,
INACTIV
Alexandrescu Vlad Mircea
a spus...

Multumesc pentru aprecieri si v-asigur ca dac-am pornit pe calea scrisului nu ma voi opri 

La 2:44pm în Martie 10, 2014,
INACTIV
Alexandrescu Vlad Mircea
a spus...

cu ceva-ntarziere, dar si foarte multa dragoste urez si eu la multi ani tuturor femeilor de oriunde

La 12:01am în Martie 8, 2014,
admin
Lenuş Lungu
a spus...

La Mulţi Ani!Sănătate, bucurii şi împlinirea tuturor dorinţelor.

La 6:50pm on Martie 07, 2014, Ioan Muntean i-a dăruit utilizatorului Veronica Oşorheian un cadou...
admin
Cadou
Să fii fericită, dar şi să faci fericiţi pe alţii. Să fii iubită, dar şi să răspândeşti Iubire în jurul tău. Toate visele să ţi se împlinească. La mulţi ani!
 
 
 

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->