Jocuri de cuvinte – lăutar

          Geografie lingvistică

          (postarea precedentă)…

Și m-am jurat că nu o să mai culeg autostopiști. Riscul este că te enervezi de nu mai poți, avantajul e că te inspiri, și cu ocazia asta mai ai din când în când ce povesti. Și la urma urmei e și păcat de la Dumnezeu să treci așa, pe lângă călătorii semiclandestini aflați mai mult sau mai puțin rătăciți în vitregiile sorții.

Și dacă chiar din primul fragment am început…

          Jocuri de cuvinte – hora

          Geografie lingvistică

          (postarea precedentă)

          Hora

          Moto: „Dans rotit cu zel/ În ii şi cojoace;/ Cine intră-n el,/ Trebuie să joace.” (Hora, definiţie epigramatică de Mircea Ionescu-Quintus, din Dicţionar de epigrame, 1981)

         …

Doar supraviețuirea mai contează!   

Restul e un chimono decolorat

Ce zace aruncat pe o spetează

Dezorientat, flămând și timorat.

Ai vrea să știi tot timpul ce urmează,

Însă și prietenii te-au ignorat.

Doar supraviețuirea mai contează!   

Restul e un chimono decolorat

În care minciuna zilnic vânează

La umbra unui prezent deteriorat.

Astăzi pe om nu-l mai interesează

Nimic din ceea ce-n timp…

Cu-n fir de poezie la ureche,

Parcă aș clădi acum o poveste...

Cuvântul și-a propus să stea de veghe

Într-o emoție care tot crește.

Citești și crezi că eu sunt într-o streche?

Nu ai dreptate! Gândesc omenește:

Cu-n fir de poezie la ureche,

Parcă aș clădi acum o poveste...

Ideea asta a mea e mai veche,

Însă acum mă seacă, mă orbește.

E ca și când aș trage de ridiche,

Apoi jocul de-odată se…

Ceasul își declamă limba plată

Într-un vag elogiu liniar.

L-am reînviat pe Niciodată

Numai pentru a-l ucide iar!

Imnuri scriu cu patimi pentru Moarte,

Pentru infinit și apogeu,

Chiar de încă mă revăd departe

Și de tine, și de ceasul meu.

Timpul se desface în petale,

Într-o epopee de culori –

Parcă toate simțurile tale

Tind să aibă noimă uneori!

Te revăd smulgând din…

Ordinea de zi e oarbă,

Iar fabula a prins avânt.

Șlefuiesc silabe-n iarbă,

Nepăsarea o smulg din gând.

Acțiunea-i o rubarbă,

Harababură-i în pământ...

Ordinea de zi e oarbă,

Iar fabula a prins avânt.

Îmi pun degetul în barbă,

Mă gândesc, însă până când

Neputința-mi o să fiarbă

Nu în fapte, ci în cuvânt.

Ordinea de zi e oarbă!

Am girat cu-o insomnie unei tainici nopți de vară,

Să prind un oftat de floare când își pierde din petale,

Să văd lanul de lavandă cum naște parfum ce zboară…

Îmi clipocesc prin vene izvoarele române,

Iar trupul meu e stânca, și părul e pădurea

Ce își întinde ramuri să îmi atingă grâne…

Pe o petală de mandarin

S-a așezat o întrebare:

Cât mai rezist să fiu pelegrin?

Depărtarea e-o apăsare...

Mă simt ca polenul unui crin

Ce tremură în inhibare;

Pe o petală de mandarin

S-a așezat o întrebare:

Să cer acum o aprobare?

Îmi ascund teama în fulgarin

Și plec tăcut într-o plimbare,

Dar mă trezesc într-un submarin,

Pe o petală de mandarin!

PIERDUT PISOI, ÎN ZONA DRAJNA DE SUS!!!...GĂSITORULUI, RECOMPENSĂ!!!

Secretele lăsate la marginea uitării

pe rafturi nevăzute, întinse peste timp,

mai vin câteodată, cu valurile mării,

pe plaje fără visuri şi fără anotimp.

Noi am uitat de ele, era o toamnă rece,

venită fără veste cu vântul de la nord,

când trenul…

Mă nasc în picătura mea de viață

O dată trist și-altădată fericit,

Dar nu sunt eu! Parcă sunt o paiață

Cu suflul încurcat și chipul tocit.

Să schimb ceva? Nu pot. La suprafață

Mă inundă un zâmbet cam ilicit.

Mă nasc în picătura mea de viață

O dată trist și-altădată fericit.

Alerg, rezist, e totuși dimineață

Și lumea doarme, iar eu, un zăpăcit,

Chiar îmi impun să ies din…

          Jocuri de cuvinte - teremin

          Geografie lingvistică muzicală

          (postarea precedentă)…