Zile de naştere

Blogul lui Emilia Popescu Rusu -- Arhiva Februarie 2015 (9)

Poeme într-un vers

 Andante

Pe sub genele zilei îrourat chipul tău mi-apare.

 Astru

 Tu dezlegi estuarele nopţii în culorile visului.

 Renaştere

În patru răstimpuri un soare străluce, martor al vieţii.

 Răsărit

Înrobit de iubire râmâne odinioară, un dor de albastru.

 Mărturie

 Numai în oglinda primăverii vezi o nouă viaţă.

 Cutezanţă

Zăpezi şi muguri la cumpăna…

Continuare

Adăugat de Emilia Popescu Rusu la Februarie 24, 2015 la 4:34pm — 3 Comentarii

Idilă

Lasă-mă!

să iubesc dimineţile,

dar atât de frumos stă aşezat apusul

că aş putea iubi nopţile albastre.

Ochii tăi... scânteind

peste dimineţile 

adormite 

în cuiburi de rouă.

Adăugat de Emilia Popescu Rusu la Februarie 23, 2015 la 8:36pm — 3 Comentarii

Uitare

Ţi-am uitat ochii

pe câmpia însângerată de maci,

glasul în şoapte de vânt,

gândul rătăcit prin păduri,

umbra ta...

lângă mine.

Adăugat de Emilia Popescu Rusu la Februarie 23, 2015 la 8:28pm — 3 Comentarii

Am să vorbesc...

Găseşte-mă în slova veche

dintr-o carte...

am să vorbesc de tot,

de flori,

de ape 

şi de ciorchinii care stau pe rod.

Am să vorbesc şpotit şi rar...

voi spune... ca o rugăciune,

dorinţă mea în faţa sfântului altar.

Voi glăsui şi-n slova veche

într-o carte.

Tu poate vei citit râzând,

vei merge mai departe...

Am să vorbesc de tot...

dar de iubire, de dragoste

nu vreau să…

Continuare

Adăugat de Emilia Popescu Rusu la Februarie 20, 2015 la 7:00pm — 3 Comentarii

Divinitatea tăcerii

În ziua dintâi

numai pentru tine se năşteau lumini,

cărările toate

duceau într-un singur loc

acolo mirii erau biciuiţi 

cu flori de lămâi

uitând jurămintele pe câmpuri 

mirabile

traversând gânduri albe 

prin câmpia celestă

unde se naşte divinitatea tăcerii.

Adăugat de Emilia Popescu Rusu la Februarie 19, 2015 la 5:44pm — 5 Comentarii

Metamorfoză

Strâng lacrimi

într-o basma de vânt

le contopesc cu soarele 

din ochii tăi,

prefăcute-n curcubeu

le arunc peste ape,

le prefac în iubire...

se naşte cuvânt.

Adăugat de Emilia Popescu Rusu la Februarie 19, 2015 la 5:38pm — 4 Comentarii

Anotimpuri

Rotindu-mă în timp,

în prag de primăvară...

caii-i porneam hai-hui,

uitând de toate...

mereu îndrăgostită

 de toate culorile spicelor

în pârg...

şi-mi ard rug de frunze

când trec prag spre apus...

iarna mă îmbăt cu parfumul 

zăpezilor...

troienite peste inima mea.

Adăugat de Emilia Popescu Rusu la Februarie 8, 2015 la 2:53pm — 5 Comentarii

Alegorie

Pe cerul tău

sunt nor,

tu floare de colţ

eu, iarbă,

suspin feciorelnic

pe altarul iubirii.

Adăugat de Emilia Popescu Rusu la Februarie 8, 2015 la 2:47pm — 2 Comentarii

De cugetat...

   

Ai toată viaţa un şcolar pe care nu trebuie să-l pierzi din ochi: tu însuţi.

Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru.

Lumea se întemeiază pe dreptate, capătă căldura iubirii şi se luminează prin credinţă.

Să înveţi pentru tine, dar să ştii pentru toţi.

                                                              Nicolae Iorga

                                                     …

Continuare

Adăugat de Emilia Popescu Rusu la Februarie 5, 2015 la 4:38pm — 2 Comentarii

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->